La finalul anului 2021, Ioana Revnic a publicat cartea „Călătorește cu trei sfinți români”, iar anul următor a început să scrie texte cu conținut religios la rubrica #Școala De Duminică La Basilica, de pe pagina de Facebook a Agenției de știri BASILICA.
Ea a dorit ca prin această rubrică să aducă învățăturile biblice în prezent, să le lege de viața cititorilor, să arate că Sfintele Evanghelii nu sunt vetuste și că în ele se găsesc răspunsuri, soluții, resurse pentru dileme și căutări personale actuale. Povestitoarea și-a mai propus să-i provoace pe cititori să gândească, să problematizeze, să se exprime, să facă diverse lucruri de folos în viață, în general
Din 2023, Ioana Revnic povestește vieți de sfinți, dar spune și povești care arată că binele este o alegere și că aceasta poate să fie făcută mereu. Ea a mai precizat cât de multe lucruri pot învăța copiii prin povești:
„Concluziile studiilor realizate de colega mea, Simona Căbuz, cercetătoare în domeniul inteligenței artificiale și director de dezvoltare al proiectului «Spune-mi o poveste pentru suflet», arată că toți putem învăța din povești, dar acestea au, firește, limitele lor. De exemplu, poveștile pot face informațiile științifice accesibile și captivante, dar le pot simplifica excesiv și pot intra în contradicție cu un raționament științific. Totodată, poveștile ne pot manipula: acestea ne influențează convingerile și credințele, de aceea trebuie alese cu multă înțelepciune. Știați, însă, că poveștile îi ajută pe copii să înțeleagă și să rețină mai ușor noțiunile matematice?”
Povestitorul are un rol important în receptarea poveștilor de către copii, dragostea pentru micuți și credința în valorile pe care le transmit poveștile sunt esențiale pentru aceştia.
Ioana Revnic spune că „povești pentru suflet” înseamnă o formă de mărturisire a credinței în Dumnezeu și în lucrarea Lui minunată pentru oameni:
„Gândindu-mă la povestitorii care lucrează cu copii, aș spune că principalele trăsături ale persoanelor care spun povești sunt: discernământul în alegerea poveștilor, responsabilitatea față de copii și față de formarea lor, disponibilitatea de a nu se opri din învățat. Unele persoane spun că nu ai nevoie de calități extraordinare pentru a fi un bun povestitor și poate că au dreptate. Însă eu zic că, fără să studiezi, fără să înveți cum, ce, când, de ce să povestești nu poți fi un povestitor memorabil. Apoi eu am credința că prin povești poți face un bine. Curajul, creativitatea și consecvența sunt repere importante pentru un povestitor”.
Consecvența este importantă pentru că nu întotdeauna o poveste spusă de un povestitor este bine primită sau un atelier de povești iese „perfect”.
Uneori, povestitorul nu reușește să transmită ceea ce își dorește și totuși nu renunță, dacă are un eșec. Chiar dacă nu ajunge imediat la scopurile pe care și le-a propus, povestitorul trebuie să continue să povestească. Important este să testeze, să analizeze ceea ce funcționează, să aplice din nou, să cerceteze, să găsească alternative și să povestească iar.
Cât de important e locul în care povestitorul spune o poveste? Veți afla săptămâna viitoare!
Mai multe informații în articolul Poveștile – o formă de educație a copiilor.
Articol de Ștefania Coșuleanu, pentru Ziarul Lumina
Fotografie de la un atelier de povești desfășurat la Biserica Sfântul Dumitru-Poștă, din București. Foto cover de la un atelier din proiectul „Bucurie după Liturghie” din Poienarii Burchii, județul Prahova
