Adie o boare tămâioasă de sfințenie, de Dumnezeu…
Soarele îmi mângâie obrajii, iar albastrul cristalin al cerului domnește peste tot. Turlele sfintei mănăstiri străpung albastrul infinit, iar liniștea adâncă este invadată de dangătul duios al clopotelor. E glasul Celui Sfânt care cheamă la rugăciune, la căință, la îndreptare, la sfințenie… la a fi împreună.
Sfânta Mănăstire Putna, Casa Domnului și a Sfântului Ștefan, a îmbrăcat straie de sărbătoare la 15 august 1871, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfințirea ei.
Privesc stingheră și confuză mulțimea de oameni adunată între zidurile mănăstirii, încercând să descifrez ce se întâmplă. Totul în jur mustește a credință, a dorință, a patriotism… a împreună. S-au întâlnit aici români de pretutindeni care aveau în suflet același țel: UNIREA.
Dorul și dorința de a avea o țară a lor, de a munci și de a visa sub același cer-tricolor, de a-și crește și de și educa pruncii sub același stindard au făcut să aibă loc Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni. Și unde oare să aibă loc această serbare? Chiar la Putna, locul cel mai potrivit, un loc încărcat de sfințenie și de patriotism, locul în care își doarme somnul Sfântul Ștefan, cel care, de-a lungul vremii, a fost scutul creștinătății.
Mă retrag într-un colțișor pentru a admira liniștită tot ceea ce mi se desfășura în fața ochilor.
În piepturile celor peste 3000 de participanți bate o inimă românească, iar dorința de întregire a neamului și de unitatea răzbate puternic din sufletele lor. Toți poartă cu mândrie costumul popular și vorbesc o limbă română curată.
Îmi atrage atenția un tânăr cu o privire măreaţă şi visătoare, izvorâtă din cea mai nobilă inimă. Pâlpâitul unei lumini incandescente i se revarsă din priviri, iar ochii scapără un foc tainic ce-i arde sufletul: dorința de unire.
Este Mihai Eminescu, omul condeiului!
Implicarea lui m-a determinat să înțeleg că este organizatorul întâlnirii, ajutat și de alți tineri, precum Ioan Slavici. Deodată, se aud niște acorduri fine de vioară. Muzica lui Ciprian Porumbescu a fost martoră la crezul de unire al românilor de pretutindeni.
Asist impresionată la un spectacol veritabil de patriotism, de credință, de dorință neclintită.
Dorința puternică de unire răzbate și din darurile aduse de cei prezenți. Urna din argint care conținea pământ din toate provinciile locuite de români a impresionat pe toată lumea. Aceasta a fost depusă pe mormântul Sfântului Ștefan, iar pe ea se putea citi următorul mesaj: ,,Eroului, învingătorului, apărătorului existenței române, scutului creștinătății, lui Ștefan cel Mare.”
Îmi fac ușor loc prin mulțime pentru a putea admira mai de aproape ceea ce se întâmplă. Cei prezenți murmură cu smerenie și ardoare următoarea rugăciune: ,,Așa cum s-a unit acest pământ aici, mijlocește la Dumnezeu să unească și locurile de unde el s-a luat!”
Lacrimile încep să mi se prelingă pe obraji. Acum înțeleg și mai bine dorința arzătoare a românilor care vedeau în Sfântul Ștefan un mijlocitor la tronul cel ceresc. Astfel, se mărturisește încă o dată personalitatea creștină, bătăioasă și patriotică a voievodului, acesta fiind considerat simbolul cel mai înalt al simțămintelor patriotice.
Patriotismul celor prezenți și dorința mărturisită la mormântul Sfântului au fost cel mai impresionant moment al Serbării de la Putna.
Cu lacrimile pe obraji și în strigăte de ,,UNIRE!”, articulate cu patos, m-am trezit.
Stau și privesc lung pe fereastră… e, parcă, o fereastră a timpului.
Constat cu plăcere că somnul m-a purtat departe, într-o perioadă cu oameni frumoși la chip și la suflet.
Patriotismul, credința și puritatea lor m-au marcat!
O mulțime de incertitudini mi se cuibăresc ușor în minte. Merităm eforturile celor de demult? Oare câți dintre noi ar mai merge azi la Putna pentru a-și manifesta dorința de unitate? Suntem uniți, dar nu împreună! Oare, întâmplător, 2021 a fost declarat Anul omagial al pastorației românilor din afara României?
Se împlinesc 150 de ani de la Serbarea de la Putna și consider că nimic nu e întâmplător. În orice lucru Dumnezeu își arată măreția Sa. Mi-aș dori să văd în ochii semenilor mei aceeași scânteie din ochii celor de acum 150 de ani, de la Putna!
Dragi români, iubiți-vă țara și păstrați-vă valorile! Luptați cu dârzenie pentru neamul românesc și pentru păstrarea tradițiilor, deoarece acestea sunt mărturii ale identității noastre naționale! Nu batjocoriți ceea ce strămoșii noștri au câștigat cu sânge, cu sudoare și cu lacrimi!
Gândind și vorbind românește, comportându-ne creștinește, iubindu-ne, apărându-ne cu dârzenie valorile naționale și tradiția vom fi mereu candele aprinse și mărturisitoare ale sărbătorii de la Putna!
Text de DAT MARA IOANA
Colegiul Național ,,Octavian Goga”,
Marghita, județul Bihor
Desen de Matei Miruna, 7 ani
Lucrări premiate la concursul
SOPS 12 – Putna 1871. Serbarea tuturor românilor; locul I
*
Aflați mai multe despre manifestările organizate la Mănăstirea Putna, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni: Putna 150. Continuitatea unui ideal.
Accesați site-ul www.serbareputna150.ro
Și paginile serbării:
