Aștept de ceva timp să vă arăt cartea copilăriei mele. Azi i-a venit rândul.
„Heidi, fetița munților”, de Johanna Spyri, mi-a marcat copilăria mai mult decât oricare altă carte. Am ales-o eu însămi dintr-o librărie, în una din plimbările prin capitală, cu mama mea care nu îmi refuza rugămințile de a-mi cumpăra cărți. Locuind în afara Bucureștiului, vizitele în oraș includeau, obligatoriu, două destinații: librărie și cofetărie.
Nu mai am ediția din copilărie, nu știu când am pierdut-o. Am căutat-o prin librării, dar ce s-a reeditat ulterior era diferit de cartea ale cărei ilustrații fermecaseră ochii mei de copil. De curând am primit un exemplar identic, găsit de o prietenă într-un anticariat.
De ce să le citiți copiilor povestea lui Heidi?
Pentru că ea, fetița orfană, poate fi un exemplu pentru copiii de azi. Îi învață despre bunătate, răbdare, credință, loialitate și despre una dintre cele mai frumoase legături dintre oameni – prietenia. Decorurile superbe ale Alpilor ne invită la visare și ne amintesc de liniștea și firescul unei vieți trăite în mijlocul naturii. Iar lecțiile de credință oferite de bunica din poveste sunt demne de o carte de cateheză.
Citiți sau recitiți Heidi. Este o carte care vă va încălzi inimile.
Text de Mădălina Andreescu
