Ajutor!
🌿
– Mă aude cineva?! Nu mai pot ieși de aici! Ajutoooor!
– Tată, ce ai pățit?! a strigat unul dintre cei care se opriseră la casa de unde veneau țipetele.
Recunoscuse vocea părintelui său și nu știa dacă acesta se afla în pericol sau nu. El, fiul, tocmai se întorsese de la pescuit, împreună cu alți pescari. Dăduse să bată la ușă, ca să fie lăsat în casă și a auzit țipetele.
– Ajutați-mă! implora vocea dinăuntru.
🌿 Pescarii s-au înțeles din priviri și, la un semn, cei mai zdraveni dintre ei s-au aruncat în ușă cu toată puterea, dar aceasta nu s-a deschis. Au mai încercat o dată – tot în zadar. Abia a treia oară, după ce forțaseră încuietorile cu uneltele avute la îndemână, ușa a cedat.
Descoperirea
🌿 Când au pătruns în casă, nu le-a venit să-și creadă ochilor.
În jur, totul era mânjit cu sânge. Podeaua pe care se târâse cineva. Pereții de care se sprijinise cineva. Ușa în care bătuse bărbatul. În mijlocul încăperii, zăcea o femeie îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până-n pământ. La gât, pe mâini, pe piept cămașa era impregnată cu sânge.
– Tomaida! a strigat tânărul, în timp ce s-a repezit la ea și a luat-o în brațe. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit? repeta el, încercând să o aducă în simțiri.
🌿 Cu coada ochiului a zărit sabia de lângă trupul soției sale. Pe lama ei sângele începea să se închege. Și-a privit tatăl și i-a văzut hainele murdare de sânge. Și mâinile pline de sânge. Acum tatăl stătea în genunchi, plângea, se clătina lovindu-și fruntea cu pumnii strânși: „Ce-am făcut, Doamne? Ce am făcut?” murmura el. „De asta mi-ai luat vederea, ca să mă pedepsești pentru ce-am făcut!” se văita bătrânul.
🌿 Fiul a înțeles cu greu ce se întâmplase. Totuși, parcă nu-i venea să creadă că tatăl lui făcuse o crimă.
Ce-o fi fost cu el?
Și-o fi pierdut mințile?!
Liniștea
🌿 Pescarul își adusese de puțină vreme soția în casa părintească, unde locuia împreună cu tatăl lui. Cei doi soți aveau o viață așezată, căci Tomaida învățase de mică buna-cuviință, credința, grija față de ceilalți, cumințenia, ascultarea… Pentru toate-acestea, mulți care o cunoșteau o priveau ca pe-o ființă din altă lume, mai ales că era și frumoasă, și gingașă.
🌿 Tomaida se născuse și crescuse într-o familie de oameni credincioși, din Alexandria, iar de foarte tânără părinții aranjaseră să se căsătorească cu un creștin. Căsnicia lor a înflorit, până când a intervenit ceva care a tulburat totul…
Pofta
🌿 Socrul Tomaidei, atras de frumusețea ei, căuta orice prilej să o atingă, să o mângâie, să o sărute, sperând – în secret – că va profita de ea cândva. Nevinovata Tomaida a văzut în gesturile sale doar afecțiune părintească și nu și-a dat seama ce intenții ascundeau.
🌿 Odată, soțul i-a plecat după pește și Tomaida a rămas acasă doar cu socrul ei. Atunci, acesta a încercat să își ducă până la capăt intențiile, în ciuda împotrivirii nurorii sale. „Ce vrei, tată?! îl tot întreba ea. Nu-ți dai seama că faci un lucru rău?!”
Și degeaba l-a tot rugat să se oprească: bărbatul nu a lăsat-o în pace! Văzând că nu o poate convinge să îi cedeze, el a amenințat-o cu moartea, dar ea a continuat să i se opună.
Sfârșitul
🌿 Până la urmă, într-o explozie de furie, a ucis-o cu o sabie care-i era la îndemână. Când a realizat ce făcuse, acesta a vrut să fugă, dar nu a mai fost în stare de nimic, căci a orbit pe loc. Orbecăia prin casă, gândindu-se că doar-doar va găsi o ieșire și va scăpa, însă nu a reușit: a rămas captiv în propria locuință. A început să strige după ajutor și s-a nimerit ca fiul lui să se întoarcă exact în acel moment.
🌿 Ce-o fi fost în sufletul fiului, când și-a dat seama ce grozăvie a săvârșit tatăl? Dar în sufletul ucigașului?
În fața băiatului său, tatăl a recunoscut totul, după care s-a predat autorităților care l-au judecat și l-au pedepsit pentru crimă, iar tânărul soț a rămas să își îngroape soția.
Hotărârea
🌿 Mulți oamenii din Alexandria și din împrejurimi au aflat cele întâmplate și au vrut să își ia rămas-bun de la tânăra care își apărase puritatea cu prețul vieții. Printre ei, și un călugăr din pustie, Daniil Schiteanul, aflat prin cetate în zilele acelea. Împreună cu ucenicul său, a mers să vadă moaștele sfintei și, după ce s-au întors la mănăstirea în care trăiau, avva Daniil le-a cerut călugărilor să aducă trupul Tomaidei acolo și să îl așeze în cimitirul lor, alături de cele ale unor părinți cu viață sfântă.
🌿 Nu toți călugării din obște au fost de acord ca o femeie (și încă una care nu fusese monahie!) să fie înmormântată într-un cimitir de călugări, dar în foarte scurtă vreme Sfânta Tomaida avea să își arate puterea.
Minunea
🌿 Un frate care era chinuit de desfrânare, l-a întrebat pe avva Daniil ce să facă, pentru a se vindeca. Duhovnicul l-a sfătuit să meargă la mormântul Tomaidei și să se roage astfel: „Doamne, pentru rugăciunile Sfintei Tomaida, ajută-mă!”
🌿 Ucenicul a făcut asta și dorințele pătimașe nu l-au mai tulburat niciodată.
Întors la schit, i-a mărturisit Cuviosului Daniil că, la mormântul sfintei, s-a rugat și-apoi ațipit. În vis, i-a apărut o tânără înveșmântată în lumină care l-a binecuvântat și l-a îndemnat să se întoarcă liniștit la chilia sa. „Nu știu ce înseamnă exact această binecuvântare pe care mi-a dat-o Sfânta în vis”, a continuat el, „dar știu că am fost salvat”.
🌿 Sfânta Tomaida – pe care o sărbătorim chiar azi, în 14 aprilie – e un simbol al vindecării sufletești și al curajului de a-ți apăra puritatea până la jertfa de sine. Cine se luptă cu patimile trupești o poate chema oricând în ajutor. Ea îi mângâie pe toți cei care i se roagă și le răspunde, dăruindu-le pace sufletească.
✍ Text de Ioana REVNIC, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
