Bogăția este o vină?

În timp ce Iisus le vorbea mulțimilor, un necunoscut l-a îndemnat: „Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea!” Mântuitorul a reacționat întrebându-l pe acel om: „Cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?”

Apoi, i-a avertizat pe cei prezenți să se ferească de lăcomie, căci „viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale”. Ca lumea să înțeleagă mai bine asta, a rostit o pildă despre un bogat căruia pământurile îi rodiseră din belșug.

Atâtea recolte adunase, că nu-i mai ajungeau locurile în care urma să le depoziteze.

Deodată, i-a venit ideea să-și strice hambarele și să construiască altele mai mari. A mai plănuit ca, după aceea, să nu mai facă nimic altceva decât să mănânce, să bea și să se bucure SINGUR de atâta bogăție.

Dar Dumnezeu, care îi știa gândurile și intențiile, i-a zis că la noapte îi va cere sufletul și l-a întrebat cui vor rămâne toate averile.

Concluzia pildei este că „așa se întâmplă cu cel ce adună comori pentru sine și nu se îmbogățește în Dumnezeu!”

Ce înseamnă „îmbogățirea în Dumnezeu”?

E o îmbogățire duhovnicească, cu darurile Duhului Sfânt – a explicat Părintele Patriarh Daniel, într-o predică la Evanghelia de azi. Și-aceste daruri sunt dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea și curăția*.

„Vina” bogatului din parabolă nu este faptul că a acumulat bunuri. Problematică este atitudinea față de acestea, la fel ca atitudinea lui față de ceilalți și față de Dumnezeu.

Bogăția sa era un dar de la Dumnezeu. E adevărat că, pentru o recoltă îmbelșugată, va fi fost nevoie de o muncă serioasă. Nimic însă nu se întâmplă fără grija lui Dumnezeu: nici germinarea semințelor, nici creșterea plantelor, nici rodirea lor. Privindu-și avuțiile, omului bogat nici măcar nu i-a dat prin minte să-I fie recunoscător lui Dumnezeu pentru ele.

Bogatul nu s-a gândit nici la semenii lui! Ar fi putut să dăruiască o parte din bunurile pe care le avea, arătând astfel dragoste față de ceilalți, dar – egoist fiind – nu a făcut asta.

Autosuficiența sa e sugerată și altfel: el nu s-a consultat cu nimeni, în legătură cu administrarea bunurilor sale, ci a luat decizii de unul singur. În jurul lui nu e niciun sfătuitor, niciun apropiat, iar Dumnezeu (pe care L-ar fi putut ruga să îi dea un gând bun) e cu desăvârșire ignorat.

În general, nu bogăția materială în sine este o piedică în creșterea spirituală a cuiva, ci mai degrabă felul în care este folosită aceasta. Iar bogăția sufletească a unui om, calitățile sale sunt cu adevărat de folos abia când sunt puse în slujba semenilor, după voia lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate trăi făcând abstracție de ceilalți oameni. Nimeni nu-și poate trăi întreaga viață într-o singurătate totală. Și chiar dacă suntem tentați să păstrăm doar pentru noi ceea ce avem, firesc este să ne gândim și la ceilalți, nu doar la noi înșine. Când se întâmplă asta, Dumnezeu nu rămâne dator!

Un chirurg renumit a aflat că suferă de o afecțiune incurabilă. În fața fișei medicale cu verdictul necruțător, și-a amintit de toate eforturile pe care le făcuse pentru a-și construi o carieră invidiată de mulți confrați.

La început, fusese medic într-un sat din Republica Moldova, dar și-a zis că se irosește și a decis să plece în străinătate.

Acolo, a descoperit că fiecare om luptă pentru sine, că lamentațiile și vulnerabilitatea nu ajută la nimic. Însă munca, ambiția, egocentrismul, afirmarea proprie – da!

Toate acestea l-au făcut mai dur decât era înainte. Totuși, a devenit un chirurg excepțional și în câțiva ani a ajuns să lucreze în cea mai bună clinică dintr-o metropolă occidentală. Între timp, își cumpărase casă, limuzină, chiar și o vilă pe malul mării. Scopul vieții sale era să adune cât mai multă avere, deși nu avea nici rude, nici familie, nici prieteni cu care să se bucure de ea!

Simțea acum că va pierde totul și se întreba la ce-i mai folosesc bogățiile.

La un moment dat, și-a amintit că la el venise un bărbat din țara sa, care voia să își opereze fiul, dar care nu avea cu ce să plătească intervenția. Acel copil era un caz destul de grav. Chirurgul refuzase să dea o mână de ajutor, pentru că nu voia să-și riște reputația, în eventualitatea unui eșec. Renumele lui era mai important decât orice!

Până la urmă, a decis să facă tot ce îi stă în puteri, pentru a salva bolnavul. În plus, nu avea de gând să ia niciun ban pentru munca sa. Mai bine de o lună, s-a ocupat cu grijă și cu dragoste de băiat, până când micuțul a ajuns în afara oricărui pericol. Dar s-a mai întâmplat ceva!

Îngrijorați că munca epuizantă i-ar fi putut agrava starea, colegii de la oncologie l-au dus pe chirurg aproape cu forța să își facă niște investigații. Atunci, au constatat că redevenise perfect sănătos. Crezând că s-a făcut o greșeală, au repetat analizele, dar rezultatul a fost același: chirurgul se vindecase*.

Oricât de incredibilă ar părea această întâmplare, mesajul ei este unul de ținut minte: atunci când dăruiești din prea-plinul tău, Dumnezeu îți întoarce darul, cu o generozitate greu de imaginat.

Dacă suntem atenți la ceea ce ni se întâmplă, constatăm de foarte multe ori acest adevăr.

Chirurgul din poveste a salvat un copil și a fost răsplătit de două ori. A scăpat de o boală care îl condamna la moarte. A „reînviat” sufletește, redobândindu-și bunătatea și omenia.

ÎNTREBĂRI ȘI ACTIVITĂȚI PENTRU COPII

Ce decizie a luat bogatul, când a văzut recolta îmbelșugată?
Când l-a înștiințat ce i se va întâmpla în curând, Dumnezeu i-a spus așa bogatului: „Nebune! În această noapte voi cere de la tine sufletul tău!” De ce crezi că omul este numit „nebun”?
Precizează două moduri în care ar fi putut reacționa bogatul, auzind cuvintele dumnezeiești.
Crezi că „viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale”? Povestește o întâmplare care să îți susțină răspunsul.
De ce chirurgul din poveste a devenit aspru și dur?
Prin ce se aseamănă chirurgul cu bogatul din pildă? Ce îi deosebește?
Ce însușire a chirurgului te-a impresionat cel mai mult? De ce?
Imaginează-ți că ești copilul salvat de medic. Scrie-i acestuia o scrisoare în care să îți exprimi recunoștința.
Realizează o bandă desenată, în care să ilustrezi întâmplarea cu chirurgul.