„Te atașezi de un animăluț, de un câine, de o pisică, mi-e imposibil să cred că nu poți iubi un copil” – îmi spunea cu lacrimi în ochi Andrei, un prieten care își pregătea dosarul pentru adopție.
„Crezi că, atunci când te cheamă să vezi copilul, vei putea spune că nu ți-l trebuie? Doar nu mergi în târg! Copiii ți-i dă Dumnezeu, nu spui NU!” – îmi zicea Iulia, soția lui Andrei, în ziua în care fuseseră anunțați că pot merge să vadă un copil.
Momentele premergătoare vederii acestuia au fost pline de emoție: frazele erau neterminate, explicațiile insuficiente, cuvintele nerostite.
Când așteptarea s-a încheiat, Matei a venit firesc, când împlinea un an, ștergând orice umbră de tristețe, aducând fericirea pe chipul unor părinți de vocație, pentru că Matei nu putea primi iubire mai multă decât i-o oferă Andrei și Iulia.
Iar acești părinți nu pot fi răsplătiți cu mai multă iubire decât transmit ochișorii vii ai lui Matei, îmbrățișările și gratitudinea transmisă absolut inconștient de copilul primit de la Dumnezeu.
Ștefania Nechita,
prietenă de familie a Iuliei și a lui Andrei Urs.
Matei, copilul adoptat, o consideră mătușa lui.
Mulțumim pentru această mărturie emoționantă, dăruită nouă în cadrul concursului Născuți din inimă. Răsfoiți albumul realizat cu acest prilej, ca să aflați atât ce gândesc copiii despre adopție, cât și alte mărturii ale părinților adoptivi. Albumul poate fi vizualizat și în format fullscreen de la ACEST LINK. (Echipa SOPS)
