Demult, împăratul Indiei a hotărât să construiască niște palate pentru împărăția sa și i-a încredințat această sarcină unui constructor creștin, originar din Palestina. I-a arătat locul în care voia să ridice construcțiile, i-a dat mult aur, apoi a plecat departe.
Zidarul a luat aurul, l-a împărțit săracilor și, în loc să se apuce de muncă, a umblat prin cetăți și prin sate, vorbindu-le oamenilor despre un Dumnezeu necunoscut lor. A propovăduit Evanghelia cu atâta ardoare, încât mulți locuitori din India au ajuns să creadă în Hristos și să se boteze. A făcut acest lucru ani la rând.
Împăratul a aflat că zidarul nu și-a ținut promisiunea și că i-a risipit bogățiile. Supărat, a trimis slujitori ca să îl aducă la el. Ajuns în fața împăratului, bărbatul i-a spus că nu pe pământ i-a zidit palatele, ci în cer, iar după moarte le va vedea. Conducătorul nu l-a crezut și l-a întemnițat.
Într-o noapte, fratele împăratului a murit. Îngerul lui Dumnezeu i-a înălțat sufletul la Ceruri, unde i-a arătat niște castele de o frumusețe rară. A întrebat cui aparțin și a aflat că sunt ale fratelui său. Aurul dat milostenie de constructor, în numele împăratului, i-au pregătit monarhului un loc în Rai.
Dar cine era acest zidar înțelept, care a făcut atât de mult bine și datorită căruia creștinismul a ajuns până în India?
Era Sfântul Apostol Toma.
***
Mai mult ca sigur că prietenii v-au vorbit – măcar o dată – despre întâmplări la care nu ați fost martori. Poate că v-ați îndoit de cele auzite. Și poate le-ați spus că veți crede doar dacă veți vedea cu ochii voștri cum stau lucrurile.
V-a asemănat cineva, atunci, cu Toma Necredinciosul?
Da, așa i se mai spune Apostolului Toma. Ciudat nume dat cuiva care a suferit, în India, o moarte martirică pentru credința sa… Dar de ce a fost considerat necredincios?
În Evanghelia din această duminică se spune că, după Înviere, Iisus li s-a arătat ucenicilor. Era seară, ușile casei erau bine încuiate, dar Mântuitorul a trecut prin ele și i-a binecuvântat zicând „Pace vouă!”. I-a salutat astfel, deoarece știa ce lupte se dau în sufletele lor.
Știa că ei nu le-au crezut pe femeile mironosițe de la care aflaseră vestea Învierii. Știa că se tem de iudeii care îi căutau, ca să îi prindă și să îi pedepsească. Ba erau și foarte triști, pentru că Iisus îi părăsise.
Hristos le-a arătat atunci mâinile rănite de cuiele de pe cruce și coasta, străpunsă cu sulița. De ce a făcut acest lucru? Pentru a-i convinge că nu era o vedenie. Intrase în casă prin ușile încuiate, iar ucenicii ar fi putut bănui că e un duh. Iisus însă înviase cu trupul: era, desigur, un trup transformat, care purta, totuși, urmele chinurilor îndurate prin răstignire.
Toma nu era cu apostolii, în acel moment. Când s-a întors, aceștia i-au povestit că L-au văzut pe Domnul, dar Toma nu i-a crezut. Și nici nu-i va crede – le-a mai zis el – până când va vedea și va pipăi palmele Mântuitorului și până când Îi va atinge coasta rănită.
După opt zile, Iisus s-a întors la ucenici. De această dată, Toma era prezent. Hristos nu l-a întrebat nimic, nici nu l-a lăsat să vorbească. L-a chemat, pur și simplu, să-I examineze rănile, așa cum a cerut.
Nu se spune în Evanghelie dacă Apostolul l-a atins sau nu pe Iisus. Știm doar că el a exclamat „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, mărturisind deci că stă în fața Celui care e și om adevărat (adică Domn, Învățător), și Dumnezeu.
***
De-a lungul timpului, s-a scris mult despre acest dialog și despre această întâlnire. În dorința lui Toma de a-L atinge pe Iisus unii au văzut orgoliu, încăpățânare și îndoială. Iar alții – curaj, râvnă și o credință cercetătoare.
Asemenea porniri există în mulți oameni. Într-un fel, aproape toți suntem Toma. Mai ales că, în viața noastră, sunt multe lucruri pe care nu le putem explica rațional.
Este firesc să căutăm și să cerem răspunsuri, dar să le cerem cu gândul de a le pune în practică, atunci când le vom afla. Le vom dobândi și le vom înțelege, pe măsură ce Dumnezeu ne va deschide mintea și inima.
Important este să nu ne oprim din a-L căuta pe Dumnezeu, oricâte dificultăți, îndoieli și temeri am avea. Și poate-ajungem, la un moment dat, să mărturisim la fel ca Toma: Domnul meu și Dumnezeul meu!
Cuvinte simple care arată totala încredințare în voia Celui care ne-a creat și care are grijă de noi.
Întrebări, curiozități și activități pentru copii
- Ce crezi despre felul în care s-a comportat Apostolul Toma, cu împăratul Indiei?
- Ce trăsătură a acestui apostol ai vrea să ai și tu? De ce?
- Când anume și în ce împrejurări din viața de zi cu zi este utilă îndoiala?
- Creează împreună cu copiii din grupul de cateheză sau împreună cu membrii familiei tale o rugăciune de mulțumire pentru darul credinței. Fiecare scrie câte o frază prin care își exprimă recunoștința. Din aceste fraze, compuneți împreună rugăciunea!
- În Evanghelia de azi este vorba despre credința lui Toma și despre credința oamenilor: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”, spune Iisus. Ce poți face, pentru a crede în Dumnezeu, deși nu Îl poți vedea și nici nu Îl poți atinge?
- Cum își arată Dumnezeu și Sfinții prezența, în viața ta?
- Află mai mult! Datorită Sfântului Apostol Toma, s-a descoperit că trupul adormit al Maicii Domnului a fost ridicat la cer. Când Fecioara Maria s-a mutat din această lume, apostolii au venit la înmormântarea sa, din locurile unde se aflau să vestească Evanghelia. Lui Toma i-a luat mai mult timp să ajungă, întrucât propovăduia tocmai în India. A sosit abia a treia zi după îngropare. Apostolii au deschis mormântul, ca Toma să vadă trupul Maicii Domnului și să i se închine. Dar aceasta nu mai era acolo. Rămăsese doar giulgiul. Astfel, toți s-au convins că a fost luată cu trupul la ceruri. Dacă Apostolul Toma nu ar fi întârziat, descoperirea poate că nu ar fi avut loc atât de repede.
Ioana REVNIC,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
Desen de Valerian Ciobanu, pentru concursurile „Spune-mi o poveste pentru suflet”
