#AnulCentenarPeÎnțelesulCopiilor
1.Numele lui de botez era Grigore, la fel ca al tatălui său. Atunci, de ce îl cunoaștem sub numele de Gherasim? Vei afla imediat, dar mai întâi să-ți spun câteva detalii din biografia sa. Părintele Gherasim Iscu s-a născut în 21 ianuarie 1912, în localitatea Poduri, din județul Bacău. Părinții lui, Elena și Grigore, au fost foarte-foarte credincioși și-așa l-au crescut și pe fiul lor.
2. La școală, a fost un elev foarte bun și a terminat clasele primare cu 10 pe linie.
3. A intrat în mănăstire de pe când era foarte mic, în clasa a VI-a, adică la numai 12 ani.
4. A absolvit Facultatea de Teologie din București, iar un nepot al său spune că ar mai fi făcut trei facultăți și că știa vreo șapte limbi străine.
5. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Tismana, în 1932, și atunci a primit numele Gherasim.
6. A ajuns stareț la Mănăstirea Arnota și, timp de doi ani, a lucrat intens aici să repare mănăstirea care fusese afectată de un incendiu. A avut mai multe meserii: a fost bibliotecar și contabil la Seminarul de la Mănăstirea Cernica; apoi preot, profesor și învățător în Basarabia, unde a ridicat și a reparat multe biserici. După ce s-a întors în țară, a fost stareț la Mănăstirea Tismana, pe care a refăcut-o, căci o vreme fusese transformată în închisoare și suferise multe distrugeri.
7. Într-o zi, la Mănăstirea Tismana a venit un grup de oameni care se opuneau comuniștilor aflați la conducerea țării. I-au cerut părintelui adăpost și mâncare, părintele i-a ajutat, iar pentru asta în scurtă vreme a fost arestat. A fost condamnat la 10 ani de temniță grea, a fost închis și chinuit în închisorile din Craiova, Aiud, Poarta Albă și Târgu Ocna.
8. În închisoare, îi încuraja pe prizonieri, era stâlpul lor sufletesc, deși el însuși ar fi avut nevoie de încurajări, pentru că a fost umilit, înfometat și torturat. Până la urmă, părintele Gherasim Iscu s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală care, combinată cu alte suferințe fizice, îl condamna la moarte. Un coleg de detenție povestește că părintele a știut dinainte când va muri și că i-a dezvăluit cum va fi în împărăția lui Dumnezeu: „Acolo e minunat”, i-a spus, când a mers să-l viziteze la patul de suferință. „E pace. De fapt, nu se poate exprima ce e acolo. E atâta fericire, încât chiar bucuria de a te vedea e o suferință prin contrastul dintre cele două lumi. Voi pleca în curând, poate chiar acum, în noaptea de Crăciun. Și acesta e un dar al Domnului. Nu știu cum să-I mulțumesc…”
9. În 25 decembrie 1951, părintele Gherasim a plecat, într-adevăr, din această lume, nu înainte de a face o minune: l-a întors la Dumnezeu și la credință pe Vasilescu, unul dintre călăii săi din închisoare. Acesta ajunsese acum, la rândul său, prizonier și agoniza în aceeași încăpere cu fosta sa victimă. Vrei să știi ce a făcut părintele, înainte ca Vasilescu să moară ?
10. Iată cum s-au petrecut lucrurile!
Anul 1951. Seara de Crăciun.
În închisoarea-sanatoriu de la Târgu Ocna, doi oameni se pregăteau să plece din lumea aceasta.
Unul dintre ei era Părintele Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana. Simțea că i se apropie sfârșitul, dar nu îi era frică. Avea aproape 40 de ani și suferea de tuberculoză. Făcuse această boală cât timp fusese închis în temnițele comuniste de la Aiud, de la Poarta Albă și într-alte locuri. Aici, muncise zeci de ore în condiții neomenești. Fusese înfometat, torturat și izolat. „Vina” lui era că ajutase niște oameni care se împotriviseră comuniștilor. În plus, credea în Dumnezeu, iar comuniștii considerau că acest lucru este inacceptabil.
Tot în penitenciar, un alt bolnav își lua rămas-bun de la cei din jur. „Eu mă duc! Vă rog, rugați-vă pentru mine!”, spunea suferindul. „Nu pot muri! Am făcut o crimă înfricoșătoare!”
Acel bărbat lucrase în închisoarea de la Poarta Albă. Îl cunoștea bine pe Părintele Gherasim, pentru că, la Poarta Albă, îl bătuse și îl chinuise de multe ori. Acum, pe patul de moarte, regretele îl măcinau și cerea să fie spovedit.
Ajutat de doi deținuți, părintele s-a îndreptat spre patul fostului său călău.
L-a mângâiat pe cap, l-a spovedit, l-a îmbrățișat și i-a zis: „Te iubesc din toată inima mea. Se va găsi și pentru tine un loc în cer”.
În noaptea de Crăciun, cei doi au plecat împreună, să capete fiecare câte un colțișor de Rai. Unul dintre ei simțise încă de pe pământ mireasma Raiului: atunci când fusese iertat.*
***
Sf. Gherasim Iscu e pomenit în 26 decembrie.
Text de Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
***
Dragi prieteni,
Pe lângă aceste informații, vă dăruim și câteva resurse utile în activitățile cu copiii. Le puteți descărca de AICI și de AICI.
Astfel de resurse puteți primi la cursul asociației noastre – Pedagogia poveștii, un curs cu 20 de credite transferabile, avizat de Ministerul Educației și Cercetării.
Citiți AICI mai mult despre curs! Pentru înscrieri, accesați ACEST link.
Vă dorim sărbători frumoase, pline de căldură și de ocrotire.
* Inspirată din „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”, București, Editura Christiana, 2006 și „Cu Dumnezeu în subterană”, de Richard Wurmbrand.
