Ați auzit de Sfânta Casiana, singura femeie imnograf a bisericii? Eu nu – până în acest an, când i-am aflat povestea. După viața ei s-ar putea scrie o carte ori s-ar putea face un film.
Sfânta Casiana s-a născut în Constantinopol, cândva între anii 805 – 810, într-o familie de aristocrați. Scria versuri, era cuceritoare și foc de inteligentă. Se spune că ar fi participat la o „înfățișare a mireselor” (un fel de casting), alături de cele mai frumoase fecioare ale vremii. Dintre ele, împăratul Teofil urma să își aleagă viitoarea soție.
Fascinat de prezența Casianei, respectivul a vrut să o pună la încercare. S-a apropiat de ea și, cu privirea nedezlipită de privirea ei, i-a zis: „Prin femeie au intrat în lume cele josnice”. Se referea, desigur, la păcatul Evei. „Şi prin femeie au venit și cele mai alese”, i-a răspuns Casiana, gândindu-se la binele adus lumii de Maica Domnului. Orgoliul bărbatului zgândărit de ințelepciunea și de îndrăzneala femeii l-a făcut să își aleagă altă împărăteasă.
Tânăra a văzut în această întâmplare un semn că Dumnezeu vrea ca ea să fie monahie. Așa că, a ridicat o mănăstire, a devenit stareța ei și a continuat să scrie. Se zice că își compunea singură și poemele, și muzica pentru acestea.
 
Cea mai cunoscută scriere a sa este „Cântarea Casianei”. Se cântă în Săptămâna Patimilor și are, la rându-i o poveste.
Într-o după-amiază, călugărița Casiana se afla în grădină compunând versurile imnului. Atunci, a auzit că împăratul Teofil încă atras de frumusețea ei avea să vină pe acolo. Ea s-a ascuns, lăsând la vedere poemul neterminat. Teofil și-a făcut apariția, a citit versurile și a continuat o frază începută („Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns”. Zice-se că Teofil se gândea mai degrabă la Casiana, nu la Eva). Apoi, bărbatul a plecat. Stareța Casiana s-a întors, a citit ce a scris împăratul, a lăsat cuvintele la locul lor și a scris mai departe.
 
Vă amintiți cum, în filme, doctorii îi injectează unui pacient aflat în stop cardiac adrenalină, direct în inimă? Îi înfig seringa în piept, dându-i un pumn zdravăn. După care așteaptă să se întâmple o minune. Iar inima să repornească. Așa am simțit eu când am auzit Cântarea Sfintei Casiana:
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se, a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorul sufletelor, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.
 
Sfânta Casiana e tare discretă. Nu știu dacă are un biograf.
În 7 septembrie e ziua ei, deși nu e trecută în calendar.
 
Nici măcar O SINGURĂ rugăciune către ea nu am găsit.
Dacă știți vreuna, ziceți-mi și mie.
Ioana Revnic