Sunt legende care spun despre el că, în tinerețe, nu a fost atât de simpatic precum îl știm astăzi. Că a fost un om rău, a cărui soție miloasă a găzduit-o pe Feciara Maria când l-a născut pe Iisus. La început, nu a privit cu ochi buni acest lucru, pedepsindu-și nevasta. Dar Fecioara Maria a salvat-o, făcând o minune. Iar această faptă și, mai ales, minunea nașterii l-au făcut bun.

Se crede și că, mai demult, ar fi fost meșter de jucării. Într-o zi, înduioșat de niște copii sărmani care visau să capete o jucărie, și-a dorit să poată face daruri tuturor copiilor din lume. Dorința i s-a împlinit după ce a ajutat o căprioară rănită – și, întâmplător sau nu! – fermecată, pe care a găsit-o în drum spre casă, când se întorcea din târgul unde își vindea jucăriile.

Unii spun că – de ani buni – locuiește în îndepărtatul Nord, într-un anume loc în care are un atelier de jucării, o soție și o sanie trasă de reni.

De acolo ar veni la noi, în fiecare an, în noaptea de Ajun, să ne aducă daruri.

De fapt – am aflat de curând din surse sigure!!! – el vine din credințele oamenilor. Din credința acestora că el există – de-adevăratelea. Din credința în bunătate. În generozitate. În a-i bucura pe alții.

O spune Moș Crăciun însuși (căci despre el era vorba, ați ghicit!), într-o scrisoare:

”Dragii Moșului,

An de an primesc de la voi miliarde de scrisori. Iată că, acum, am hotărât să vă scriu și eu. Mai ales că unii nu știu despre mine decât că sunt un bâtrân rotofei, jovial, de-a dreptul caraghios – ar zice soția mea!, îmbrăcat în roșu (în ciuda vârstei respectabile), numai bun de pus în reclame…”

Așa își începe Moș Crăciun scrisoarea către noi, postată pe Bursa de fericire

De unde ne scrie? Ce dorește Moșul?

Citiți în epistola lui: Sunt Moș Crăciun și îmi donez ziua de naștere .

 

Bunatate.ro