UN DIALOG POTRIVIT ÎN TEXTUL NEPOTRIVIT?
🌿 Am vrut să știu de la o prietenă care excelează într-un domeniu extrem de competitiv care e secretul ei. „Mi-am urmat drumul, oricât de greu a fost”, mi-a răspuns înainte să închei de formulat întrebarea. „Și nu ți-a păsat de nimeni?”, am continuat eu. „Ei, nici chiar așa!” mi-a explicat ea. „Nu poți face nimic de unul singur. Și nici nu poți să-i calci pe alții în picioare, ca să reușești…”
🌿 „Ce să caute o asemenea discuție într-un text pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica?! Dacă ne luăm după titlu, ar fi urmat să scrii despre Sfântul Gheorghe Pelerinul” m-ați putea atenționa, pe bună dreptate. „Ce legătură are o poveste de succes de azi cu povestea unui om simplu care s-a născut în urmă cu aproape 180 de ani?!”
Hai să vedem!
O VOINȚĂ DE FIER, UN SUFLET DE AUR
🌿 Născut în 1846, într-un sat uitat de lume – Șușag, din județul Alba – Gheorghe Lazăr părea că va duce o viață simplă, de țăran așezat, care își crește copiii, își lucrează pământul și își îngrijește gospodăria. S-a căsătorit la 24 de ani și a avut o familie armonioasă pe care o întreținea ocupându-se de creșterea animalelor.
🌿 Însă în inima lui ardea un dor: acela de a trăi cât mai aproape de Dumnezeu. Se ruga mult, retrăgându-se – deseori – la marginea pădurii lângă care locuia. Rămânea aici până noaptea târziu, până ce termina de rostit rugăciunile de fiecare zi și de citit Psaltirea. De altfel, învățase psalmii pe de rost și avea o Psaltire cu care umbla peste tot.
🌿 Într-o zi, a plecat în Țara Sfântă, pe urmele Mântuitorului. Acolo, a cunoscut un pustnic căruia i-a mărturisit că ar vrea să se călugărească. Acesta nu l-a încurajat, ci i-a dat de făcut ceva foarte dificil: să umble prin lume și să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu.
🌿 „Oi fi eu în stare?” s-a întrebat el. „Cine să mă asculte? Cum să-i învăț eu pe oameni credința?”
🌿 Ca să se pregătească pentru o asta, s-a retras 40 de zile în deșert, s-a rugat, a postit și, probabil, s-a luptat cu unele frământări interioare pe care cu greu ni le putem imagina.
🌿 Tradiția spune că, în Pustia Iordanului, la Moș Gheorghe a venit diavolul de două ori și – de supărare – i-a aruncat o dată cușma de pe cap și altă dată – bocancii din picioare.
De atunci, a hotărât să nu-și mai acopere capul și să umble desculț până la sfârșitul vieții, în semn de smerenie, ca un om care nu mai este preocupat de cele materiale, ci doar de cele duhovnicești.
🌿 Din Țara Sfântă, Moș Gheorghe Lazăr a trecut și prin Athos, apoi a revenit la familia lui și a rămas alături de ai săi până ce copiii au crescut suficient, ca să se poată descurca singuri. După asta, a pornit prin Moldova, pe la mănăstiri.
🌿 Cu cojocul lui pe sub care purta o cămașă aspră, din cânepă; cu o cruce la gât; cu Psaltirea la el, mergea de la mănăstire la mănăstire, era nelipsit de la slujbe, vorbea cu duhovnicii și cu oamenii. Așa a ajuns la Mănăstirile Bistrița, Sihla, Sihăstria, Agapia, Văratec, Nechit și prin alte locuri… Pe drum, i s-au alăturat alți pelerini și mulți dintre ei i-au devenit ucenici.
🌿 Sfântul Gheorghe Pelerinul a călătorit aducând alinare și mângâiere celor care îl întâlneau. Viața lui a devenit o continuă mărturisire.
🌿 Până la urmă, s-a stabilit în Piatra Neamț, unde a locuit 26 de ani, într-o chilie din turnul Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, una din ctitoriile lui Ștefan cel Mare. Documentele vorbesc despre existența unei curți domnești în preajma lăcașului cunoscut în zilele noastre sub numele de Biserica „Sfântul Ioan” – Domnesc.
NU MAI TRĂIA PENTRU SINE, CI PENTRU CEILALȚI
🌿 Oamenii intuiau că Moș Gheorghe are o viață sfântă. Le era drag și îl chemau la ei să îl îmbrace, să îl hrănească, să îl adăpostească.
🌿 „Lasă, drăguță, că picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre! Mulțumesc, drăguță, dar nu am nevoie de nimic. Dumnezeu să vă primească dragostea, dați la alții mai săraci!”, le zicea el celor care îi ofereau ceva de încălțat sau de îmbrăcat.
🌿 Din când în când primea, totuși, câte un bănuț sau pâine, iar după aceea împărțea totul cu săracii care îl așteptau zilnic aproape de chilia sa.
🌿 🌿 🌿
🌿 – Moș Gheorghe, ajută-mă! i-a strigat odată un bărbat evreu, care îl căutase pe străzi ore bune. Vino repede, că moare!
– Drăguță, lasă să termin predica, i-a răspuns cel căutat, care tocmai le vorbea oamenilor din târg.
– Moșu’ Gheorghe, chiar acum moare! a insistat bărbatul.
– Nu moare nimeni, l-a liniștit bătrânul.
După ce și-a încheiat cuvântarea, a mers după el, fără să întrebe nici măcar cui i se întâmplă o nenorocire. Când a intrat în casă, a aflat că fiica acestuia urma să nască, dar nu putea să-l aducă pe copil pe lume. Avea dureri cumplite, fuseseră la ea mulți doctori, totuși niciunul nu știuse ce să-i facă.
🌿 Moș Gheorghe s-a apropiat de tânăra mamă, s-a rugat, a binecuvântat-o, durerile au încetat și femeia a născut un prunc sănătos.
– Să fie al lui Hristos! a spus bătrânul și i-a făcut o cruce pe cap.
Iar acest lucru chiar s-a întâmplat: copilul a fost botezat și a primit numele salvatorului său! Pe deasupra, mama și toți ai casei s-au convertit, devenind creștini.
DISCIPLINA, ÎNAINTE DE TOATE
🌿 Oriunde a umblat, Sfântul Gheorghe Pelerinul nu s-a abătut de la programul său de rugăciune: noaptea dormea vreo 2-3 ore, apoi, se ruga și făcea sute de metanii. Dacă rămânea în sate, în orașe sau la mănăstiri, căuta o biserică, intra în ea puțin înainte de miezul nopții și ieșea de acolo dimineața, în zori.
🌿 În tot acest timp, se ruga pentru toți oamenii care îi dăduseră milostenie, fără să uite vreun nume. Un martor povestește că pentru fiecare om pomenit făcea o închinăciune și zicea așa:
– Preasfântă Treime, miluiește pe cutare care m-a miluit pe mine păcătosul!
🌿 În afară de acest program riguros, mai făcea ceva: umbla zi de zi pe străzile orașului recitând psalmi și se-ntorcea în chilia sa din turn abia când termina de spus toată Psaltirea. Ținea post negru lunea, miercurea și vinerea. În celelalte zile mânca doar o dată. Își măsura atent cuvintele și, când vorbea, își mărturisea credința în Dumnezeu.
HOTĂRÂT, CHIAR ȘI DUPĂ MOARTE
🌿 Sfântul Gheorghe Pelerinul a părăsit această lume în 15 august 1916 și a fost înmormântat în cimitirul din Piatra Neamț. După 18 ani, un fost ucenic care ajunsese stareț, a hotărât să îl dezgroape și să îl mute la mănăstirea pe care o conducea.
🌿 Vara lui 1934. Părea o zi ca oricare alta, doar că arșița se îmblânzise. În aerul greu de liniștea cimitirului, câteva adieri aduceau cu ele, de nu se știe unde, un miros de tămâie.
🌿 Starețul se pregătea să ducă osemintele lui Moș Gheorghe la Mănăstirea Râșca. Le dezgropase, le pusese într-un sicriaș, iar sicriul îl așezase într-o căruță. S-a rugat, și-a făcut cruce și a dat bice cailor.
🌿 Aceștia au pornit. Dar când au ajuns la locul în care se încrucișau drumurile spre Râșca și spre Văratec, s-a întâmplat ceva neașteptat: bidivii s-au oprit și au refuzat să înainteze. Nimic nu-i putea urni din loc, nici măcar vorbele blânde ale starețului. „Poate niște bice pe spinările lor ar fi de folos”, s-a gândit el, dar nu a apucat să își pună gândul în practică, deoarece caii au luat-o la galop, direct spre Văratec și s-au oprit tocmai în fața mănăstirii. Preotul a înțeles astfel că bătrânul Gheorghe Lazăr își dorea, de fapt, să rămână acolo.
🌿 L-a dus deci în biserică și a făcut un parastas, împreună cu maicile care ieșiseră să vadă ce se întâmplă. Apoi, osemintele au fost așezate sub altar, în osuar, unde au stat multă vreme, până ce au fost mutate în biserică, pentru ca pelerinii să ajungă mai ușor la sfânt.
🌿 Moș Gheorghe Lazăr a fost canonizat în anul 2017, este primul sfânt român din calendar care a fost numit numele „Pelerinul” și este sărbătorit în 17 august.
CE POȚI ÎNVĂȚA – DECI – DIN VIAȚA SFÂNTULUI GHEORGHE PELERINUL, CA SĂ REUȘEȘTI ÎN CEEA CE ÎȚI PROPUI?
🌿 În primul rând, responsabilitatea. Deși nu a fost niciodată călugăr, când a decis să ducă o viață de monah, a făcut acest lucru ca și cum ar fi jurat în fața lui Hristos că va renunța la lume și Îl va sluji pentru totdeauna.
🌿 Disciplina sfântului e o altă sursă de inspirație pentru cei care vor să facă performanțe, pentru că nimic notabil nu se obține fără reguli, fără consecvență și fără muncă.
🌿 De la Sfântul Gheorghe Pelerinul se mai pot învăța dăruirea și râvna: în rugăciune și în tot ce făcea.
🌿 În sfârșit, perseverența sa e un exemplu pentru mulți cei de azi. Oricât de greu i-a fost, nu s-a plâns de nimic, nu a cerut nimic pentru el, iar odată ce și-a asumat misiunea de pelerin, nu a mai renunțat la ea.
🌿 Povestea Sfântului Gheorghe Pelerinul ne inspiră așadar să ne urmăm scopurile bune și să nu ne lăsăm descurajați de obstacole.
🌿Voi ce învățați din viața acestui sfânt? Ce v-a impresionat, din tot ce a făcut el? Ce ați schimba în viața voastră, inspirându-vă din povestea sa?
✍ Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
