De dimineața până seara, un orb cerșea în piața mare din oraș. Îl știau toți, mai ales pentru că, atunci când se întorcea noaptea acasă, obișnuia să ducă cu el o lumină. „Un orb cu lumină, cine a mai văzut așa cava?! Prost mai poate fi!” comentau cei mai mulți. „De ce-și mai luminează calea?! La ce îi mai trebuie lumină unui nevăzător?”
Se spune că multă vreme, nu a zis nimănui nimic. Până când i-a răspuns unuia dintre cei care îl tot necăjeau: „Port lumina cu mine, ca să nu dea peste mine unul care vede!…”
Adevărul e că, uneori, cei sănătoși din jurul lui i se păreau mai orbi decât el, care nu văzuse niciodată. Erau orbiți de răutate, de egoism, de indiferență…
Un asemenea orb cerșea și în vechiul Ierusalim. Într-o zi, Iisus și apostolii l-au întâlnit. Ce s-a întâmplat mai departe?
Text și lectură Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Editare audio: Marius Brașoveanu, Radio Trinitas
Ilustrație: Simion Maria, 13 ani, participantă la concursurile SOPS
