O stație de metrou. Un adolescent și o adolescentă care par a se întoarce de la o petrecere. Sunt – amândoi – elegant îmbrăcați. Băiatul are în mâna stângă sandalele cu toc de 12 centimetri ale fetei. Iar aceasta poartă, în picioare, pantofii lui (cu două-trei numere mai mari). El stă în șosete, pe peron. Momentul a fost fotografiat de o jurnalistă. Fotografia s-a perindat în mediul online mai multe zile, stârnind ba reacții entuziaste, ba cârcoteli de – vorba cronicarului – „să sparie gândul”. O afirmație se repeta la fiecare distribuire a instantaneului: „Uite, nu a dispărut cavalerismul!” Așa o fi?!
Cavalerismul le pare azi unora naiv, dacă nu de-a dreptul prostesc. De aceea, Laleaua neagră, un roman istoric din secolul al XIX-lea, despre virtuți pe care cavalerismul le adună laolaltă (generozitate, corectitudine, curaj, credință), ar putea să fie privit cu multă condescendență.
***
Avertisment! Primul capitol din cartea lui Alexandre Dumas – ironic intitulat Un popor recunoscător – este greu de urmărit. Dar este foarte necesar. Spun acest lucru pentru cei care, deschizând cartea, ar fi tentați să o abandoneze după primele pagini. Aveți puțintică răbdare, dragi cititori!
Suntem în ziua de 20 august, anul 1672, în Haga, Olanda. Contextualizarea istorică este foarte importantă, pentru că motivează toată desfășurarea ulterioară a acțiunii.
În atmosfera pașnică a orașului, oameni cu muschete, pumnale și ciomege aleargă spre închisoarea Buitenhof. Nu știm încă ce anume îi face să se grăbească într-acolo înarmați până-n dinți. Cert e că
această atitudine ce contrastează cu atmosfera solară a urbei stârnește curiozitatea.
În închisoare se află Cornelius de Witt, fost ruward, adică inspector al digurilor dintr-o anumită regiune; fost burgmaistru al orașului său natal; fost deputat al statelor Olandei. Fratele său, Johan de Witt, fusese grand pensionnaire (un fel de prim-ministru) al Olandei și, cu autoritatea lui, desființase funcția de stathuder (şef al vechii Republici a Provinciilor Unite din Ţările de Jos), la care aspira Wilhelm de Orania.
Din considerente diplomatice, frații de Witt încercau să câştige încrederea regelui francez Ludovic al XIV-lea – figură cu autoritate la acea vreme, în Europa. Însă acesta era considerat de olandezi un
dușman. Poporul vede în Wilhelm de Orania o prezență providențială, capabilă să i se opună regelui francez. Neînțelegând demersurile diplomatice și deciziile de politică internă ale fraților de Witt, decide să îi înlăture cu orice preț. Comploturi se țes în jurul lui Johan și Cornelius. Sunt siliți să revină asupra deciziei care desființa rangul de stathuder. Apoi, fiind considerați drept un potențial pericol, sunt înlăturați din orice poziție care presupune autoritate. În ciuda încercărilor de a se salva și de a pleca în exil, aceștia sunt prinși și uciși. Episodul a existat în realitate.
Numeroase picturi și gravuri din epocă imortalizează momentul. Alexandru Dumas redă, la rându-i, cu un realism rece, acest dublu asasinat de o cruzime extremă.
***
Acțiunea se mută apoi în veselul oraș Dordrecht, unde Cornelius van Baërle, finul lui Cornelius de Witt, tânăr savant și cultivator amator de lalele, încearcă să creeze ceva ce nimeni nu a reușit până
acum: laleaua neagră. Totodată, el deține corespondența nașului său cu francezii, fără să știe că se află în posesia unui secret de stat. Din cauza scrisorilor, ajunge victimă colaterală a urzelilor politice. Dar și a invidiei vecinului său, Isaac Boxtel, care îl spionează, vrând să îi fure bulbii de lalea neagră. Boxtel intuiește că visătorul Cornelius se află în posesia unor acte importante și îl denunță. Cornelius va fi condamnat la moarte pentru trădare; apoi pedeapsa i se va comuta în închisoare pe viață; în închisoare tânărul își va întâlni marea dragoste (care, până la urmă, o va egala pe cea pentru laleaua neagră) și povestea sa va avea un final neașteptat.
Merită să urmărim felul în care Alexandre Dumas conduce acțiunea spre acest deznodământ. Creează imprevizibile răsturnări de situație. Jonglează cu momentele tensionate. Pune personajele să se confrunte. În cazul acestora, în ciuda unei prea evidente polarizări, reușește să inventeze și eroi (cum ar fi Wilhelm de Orania, Cornelius van Baërle), în firea cărora amestecă și calități, și neajunsuri. Iar acest fapt le face veridice.
Povestea devine vehiculul unor valori precum onoarea, fidelitatea (față de un stăpân, față de un iubit, față de un ideal), credința (în bine, în adevăr, în Dumnezeu) – valori care ar putea deveni ancore în lumea de azi, intoxicată de un relativism absolut.
Când am citit pentru prima oară cartea lui Alexandre Dumas, în copilărie, am reținut obsesia unor personaje pentru laleaua neagră. Și credința (lor) că această floare fascinantă există. Alte lecturi, de la alte vârste, m-au făcut atentă la dinamica și forța maselor; la consecințele pe care manipularea acestora le are; la jocurile de putere care duc la ascensiunea unui conducător intrat în istorie; la ideea că istoria se face și cu manipulări, intrigi, crime. Dar că, dincolo de toate acestea, există șansa să triumfe cavalerismul, cu toate virtuțile pe care acesta le adună laolaltă: integritate, dărnicie, îngăduință, tărie de caracter, credință, noblețe…
Cel puțin așa te încurajează să crezi acest roman al lui Alexandre Dumas, care a trecut testul timpului. Și care merită să fie citit MAI ALES în adolescență. Și, desigur, la orice altă vârstă.
(Prefață la Alexandre Dumas – Laleaua neagră, Colecția „Hai să citim!” Bibliografie școlară, Editura Corint 2019. Mai multe detalii despre carte – AICI.)
***
Ce poți face după ce ai citit cartea? 7 idei pentru o lectură creativă.
1. Scrie-i un mesaj de 7-10 rânduri unui personaj din Laleaua neagră, explicându-i prin ce te-a impresionat.
2. În roman, Wilhelm de Orania este complice la o dublă crimă care îi înlesnește ascensiunea politică. Ce părere ai despre atitudinea lui? Îndeplinirea unui scop justifică folosirea oricăror mijloace, chiar și a celor imorale? Argumentează-ți punctul de vedere.
3. Ce ai fi dispus să faci, pentru ca o dorință foarte importantă pentru tine să devină realitate?
4. Un alt personaj, Isaac Boxtel, suferă de o invidie care se dovedește a fi – la propriu! – ucigătoare. Are el și calități? Dacă da, care ar fi acestea?
5. O sursă a invidiei este permanenta comparare cu cei din jur. Este și cazul lui Isaac Boxtel. Care ar putea să fie antidotul împotriva invidiei în situația acestui personaj? Dar în viața reală?
6. Ce crezi că este un cod de onoare? Ce cuvinte ar fi definitorii, pentru acest concept? Coduri de onoare au existat de-a lungul istoriei. Informează-te în legătură cu acest lucru și dă exemple de principii pe care un asemenea cod le conține.
7. Organizezi o excursie în Olanda, pe urmele eroilor din romanul lui Alexandre Dumas. Realizează un pliant turistic, în care să prezinți câteva puncte de atracție din această excursie. Folosește drept sursă de inspirație romanul.
IOANA REVNIC
