Nașterea Lui, în peștera din Betleem. Venirea la ieslea pruncului a păstorilor trimiși de un înger. Închinarea magilor care îl socoteau pe copil împăratul iudeilor. Tăierea împrejur, după opt zile de la nașterea Sa. Clipa în care I-au pus numele Iisus, așa cum îi spusese Îngerul, când a înștiințat-o că Îl va aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu. La toate acestea se gândea Maica Domnului acum, când Îl căuta pe Iisus de câteva zile și nu-l afla nicăieri.
De Paști, veniseră toți trei – ea, El și Iosif – la Ierusalim, ca în fiecare an. Maria nu-și dădea seama cum trecuseră 12 ani de când își aducea copilul aici. Merseseră la Templu, ca de obicei. Când să plece acasă, nu și-a mai găsit Fiul. Au crezut că El a luat-o înainte, cu drumeții care se întorceau în Nazaret. Dar nu se întâmplase asta.
Când și-au dat seama că nu era cu ceilalți, s-au întors și L-au căutat peste tot. Până la urmă, L-au găsit la Templu: stătea în mijlocul învățaților care Îl ascultau mirați de înțelepciunea Lui și Îi puneau întrebări din cărțile sfinte.
Atât a mai putut să-I zică Maria, când L-a văzut: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă asta? Tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați…” „De ce să mă căutați?!” S-a mirat atunci El. „Oare, nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”
Ce răspuns e acesta? Era Iisus indiferent la îngrijorarea mamei Sale și a dreptului Iosif? Nu, doar că în dialogul lor cei doi se referă la două persoane diferite, de aici aparenta neînțelegere. Sfânta Fecioară se gândește la îngrijorarea tatălui adoptiv, pe când Hristos – la Tatăl din Ceruri și la misiunea Sa. Cei prezenți nu înțeleg cuvintele copilului sau – cine știe? – nici nu se străduiesc să le priceapă, mai ales că ele veneau de la un băiat de 12 ani pe care aprioric îl consideri imatur.
Doar mama Sa pune la inimă aceste vorbe…
*
La început de an, în biserici se citește un fragment din capitolul 2 al Evangheliei Sfântului Luca, în care se relatează două evenimente din viața Mântuitorului: tăierea împrejur și prezența lui Iisus la templu, la 12 ani.
Tăierea împrejur a Mântuitorului, sărbătorită în 1 ianuarie, e un eveniment foarte important. La opt zile după naștere, fiecare băiat evreu trecea prin acest ritual care simboliza legământul poporului ales cu Dumnezeu. Hristos a fost tăiat împrejur pentru că așa cereau legile iudaice și pentru ca, mai târziu, nimeni să nu conteste faptul că a avut trup omenesc sau că întruparea Lui a fost reală, explică sfinții părinți.
Era și momentul când nou-născutul primea un nume. Mântuitorul este numit Iisus, așa cum îi poruncise mamei Sale Arhanghelul Gavril: „Iată vei zămisli și vei naște fiu, căruia îi vei pune numele Iisus” (Luca 1, 31). Și dreptul Iosif fusese înștiințat – în vis – de înger că Maria va naște Fiu și că numele Său va fi Iisus, „pentru că El va mântui pe poporul Său de păcate” (Matei 1, 21).
Episodul găsirii lui Iisus la templu e, de asemenea, semnificativ, căci pentru întâia oară în relatările biblice îl vedem pe Mântuitorul însuși afirmând că e Fiul lui Dumnezeu. Copilul de numai 12 ani, pierdut de părinți și rămas în templul care era „casa” Tatălui Său, se simte în siguranță acolo. Își simte părintele aproape, se lasă în grija Lui.
*
Pentru noi cei de azi, lăsarea în grija lui Dumnezeu și urmarea voii Sale e un exercițiu făcut cu râvnă – uneori. Cu încrâncenare – alteori. Cu credință mai multă sau mai puțină. E un drum pe care nimeni nu îl poate parcurge de unul singur (chiar dacă mulți se încăpățânează să facă asta), iar unii dintre ghizii acestei călătorii sunt duhovnicii. „Precum sufletul e mai important decât trupul, așa și părinții duhovnicești sunt mai importanți decât părinții trupești” spune Sfântul Vasile cel Mare, prăznuit tot în 1 ianuarie, alături de mama sa Emilia.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei (în Turcia de azi), în anul 330.
A primit o bună educație în familie, de la mama și de la tatăl său. Apoi, a studiat la universități vestite din Cezareea, din Constantinopol și din Atena – unde l-a cunoscut pe Sfântul Grigorie Teologul, cu care a fost prieten (și alături de care e pomenit și în 30 ianuarie).
A fost ierarh (mitropolit în Cezarea Capadociei), a reorganizat viața bisericească și viața monahilor. A construit spitale, case pentru bătrâni, cantine sociale, școli. A apărat credința adevărată, a scris lucrări teologice, printre care un loc important îl au rugăciunile din Liturghia ce îi poartă numele.
Când a fost mic, s-a îmbolnăvit și era să moară. Părinții s-au rugat atunci cu ardoare lui Dumnezeu să nu îi lase fără el. Tatăl a și avut un vis, în care Dumnezeu îl încredința că Vasile va trăi. Dar, peste un timp, lui Vasile i-a murit unul dintre frați și, apoi, chiar tatăl.
Rămasă văduvă, mama sa Emilia nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu. În credință față de Acesta și-a crescut singură cei nouă copii. Mai târziu, cinci dintre ei au ajuns sfinți: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru al Sevastiei, Sfânta Macrina cea Tânără (botezată așa după bunica ei, care la rându-i a dus o viață sfântă și este canonizată) și Sfântul Naucratie, care a fost pustnic și făcător de minuni. Sfinți au devenit și ea și soțul ei -trecut în calendar cu numele Vasile cel Bătrân.
Sfântul Vasile cel Mare a trăit 49 de ani și a lăsat în urmă un exemplu de dăruire, de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor, în special a celor nevoiași. Opera sa caritabilă a fost descrisă de Sfântul Grigorie Teologul astfel: „Vasile putea să facă aici să plouă pâine din cer prin rugăciune, prin cuvântul său el deschide hambarele bogaților, pentru a sătura pe cei săraci cu pâine. Adună în același loc pe cei răniți de foame, printre aceștia sunt unii care abia mai respiră, bărbați, femei, copii, bătrâni.”
Învățăturile sale au ajuns din secolul al IV-lea, până la noi. Iată cinci gânduri ale Sfântului Vasile, care ți-ar putea fi de folos:
- „Dacă nu ești frumos la trup, atunci să ai un suflet curat și luminos și toată lumea te va îndrăgi pentru lumina bunătății sufletului tău.”
- „Iar grija pe care o au de berzele bătrâne puii lor e îndestulătoare copiilor noștri (…) pentru a-i face să-și iubească părinții! Berzele, când văd că tatălui lor i-au căzut penele, la bătrânețe, stau în jurul lui și-l încălzesc, îi pregătesc din belșug hrana, iar la zbor îi dau ajutorul ce-l pot da”.
- „Copiii evlavioși sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși: sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți.”
- „Dacă vom face ca mânia să asculte de rațiune, ea va fi un nerv al sufletului, care îi dă un impuls pentru săvârșirea faptelor bune.”
- „Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoința lui Dumnezeu.”
***
În folclorul românesc există multe colinde și legende cu Sfântul Vasile cel Mare, ceea ce arată cât de mult i-a impresionat pe oamenii din popor viața ierarhului. Colindele închinate lui sunt răspândite în Muntenia cu precădere. Încă din seara Sfântului Vasile, se aud urări:
„Seara Sfântului Vasile
Fie-vă, gazde, cu bine
La mulți ani cu sănătate
Și spor mare la bucate…
Sfânt Vasile cel frumos
Să vă fie de folos…”
O legendă populară spune că Sfântul Vasile s-a rugat de Dumnezeu să-i dăruiască o zi, iar Prea Bunul i-a dat-o pe cea dintâi din anul calendaristic. Recunoscător, Sfântul Vasile a luat un clopoțel, l-a legat de o crenguță de busuioc și a mers la Dumnezeu, să-i ureze lucruri bune. De atunci, explică legenda, se fac urări de Anul Nou.
Un an cu început bun vă urez și eu, cu seninătate, cu pace și cu tot ce vă e de folos!
Întrebări și activități pentru copii
- Ce evenimente din viața Mântuitorului sunt relatate în Evanghelia de azi?
- În text este vorba și despre două mame: Maica Domnului și Sfânta Emilia. Seamănă una cu alta? Prin ce anume? Ce le deosebește?
- Data de 1 ianuarie e începutul unui nou an calendaristic. Ce sărbători religioase sunt în această zi?
- Documentează-te și află: a) Ce înseamnă numele Iisus? Dar numele Vasile? b) Ce erau vasiliadele create de Sfântul Vasile cel Mare? c) Când se face, în biserici, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. d) Când începe anul nou bisericesc, spre deosebire de cel calendaristic?
- Formulează o idee importantă pentru tine, desprinsă dintr-un citat din Sfântul Vasile cel Mare, reprodus în articol.
- Ce însușire a Sfântului Vasile cel Mare ți-ar plăcea să ai și tu? De ce?
- Ce tradiții populare de Anul Nou există în comunitatea ta?
- Transmite mesaje de recunoștință și urări de Anul Nou celor de la care ai învățat ceva important, în 2022.
Text de Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului
„Spune-mi o poveste pentru suflet”,
pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
Fotografie de Ancuța Măzăreanu,
participantă la concursurile SOPS
