Priviți-o pe fata din fotografie! O cheamă Georgiana. Pe 21 februarie, împlinește 33 de ani. Are un copil și un soț.

Ne-am împrietenit pe Facebook.

Eu stau în București. Ea – în Norvegia. Vorbim. Dar nu am întâlnit-o niciodată. Totul a început de la o povestea lui Relu, un băiețel căruia cancerul i-a mâncat un picior. Pe Relu l-am cunoscut astă-vară. Am fost de câteva ori la el, în spital. I-am citit cărți. Ne-am împrietenit. Și am scris despre una din întâlnirile noastre: aici – E liber la gânduri și la fapte bune! ; sau aici: Comandantul cartii cu buline galbene

Georgiana a citit povestea și a decis să ajute copilul a cărui istorie o spusesem. Drept care mi-a trimis un mesaj, anul trecut, la începutul lui octombrie: ,,…Aș dori să ajut copilașii la care mergi! Nu am putere să îi cumpăr lui Relu o proteză, dar îi pot ușura viața cumva!” 

Ce s-a întâmplat mai departe a întrecut înseși așteptările Georgianei.

Citiți aici, să aflați surprinzătoarea poveste despre felul în care, taman din Norvegia, Georgiana a schimbat viața unei familii din România: Georgiana poate dărui aurora boreală

*

Ce rol am jucat eu în acest scenariu?

Cred că am fost o oaie dintr-o snoavă spusă de bunicul meu, în copilărie.

Odată, un cioban cobora cu turma de la munte. Voia să ajungă repede acasă, că-i năștea nevasta. Era încă departe de femeia lui, iar pe drumul de întoarcere omul și animalele au ajuns la o apă mare. Nu puteau să o treacă, fiindcă nu se găsea niciun pod prin apropiere. Atunci, una din mioarele mocanului și-a chemat suratele la ea. Le-a vorbit despre graba stăpânului, despre copilul care stătea să vină pe lume și despre soția care ar fi vrut să-și știe bărbatul la îndemână. Auzindu-i spusele, toate oile s-au făcut pod – spinare lângă spinare – ca bărbatul să treacă de pe un mal pe celălalt și să ajungă mai iute la familia lui.

*

Într-un fel, cred că toți suntem – măcar o dată în viață – când o oaie, când ciobanul din poveste.

Această convingere mi s-a fixat mai bine în minte datorită Georgianei și datorită lui Relu. 

*

Le mulțumesc tuturor celor care fac parte din povestea acestui copil.

Georgianei Tup, din Norvegia și celor care o ajută.

Tuturor prietenilor care – într-un fel sau altul – mi-au fost alături.

Copiilor de la Liceul Pedagogic Ortodox ,,Anastasia Popescu” (aici lucrez eu!). Părinților lor. Colegilor mei. Doamnei Monica Șerbănescu, directoarea și fondatoarea liceului.

Familiei Enea: Carla și Ciprian.

Mironei Hritcu Project Manager la Fundația Ringier și colegei sale, Simona Ionescu

Primăriei din comuna Siliștea, județul Constanța.

Domnului Florea Constantin, manager al firmei IQ Construct Design

Prietenilor mei Angela și Ștefan Barabas care au redirecționat impozitul pe profit al firmei lor (S.C. Energoteh Proiect SRL) în conturile deschise de Fundația Ringier, pentru Relu.

Vă mulțumesc, Carmen Uscatu și Mihaela Pintilie, pentru că m-ați primit lângă voi. Printre cei care cred în valorile și în proiectele Dăruiește Viață.

Ioana REVNIC

*

În Romania, în ultimii patruzeci de ani, nu s-a mai construit un spital de copii. Daruiește Viață construiește prima clinică de oncologie din Romania, în cadrul Spitalului de Copii Marie Curie.
Un SMS cu mesajul SPITAL la 8844 – înseamnă 2 euro/lună pentru construirea unei clinici oncologice moderne, în care tratarea cu succes a afecțiunilor oncologice să nu fie un miracol, ci însăși normalitatea. Mai multe detalii și pe Bursa de Fericire, platforma de strângere de fonduri a asociației Dăruiește Viață

Foto cover de pe www.pinterest.com