O, tu, sfântă cuvioasă,
Ce pe toți ne ocrotești,
A lui Hristos mireasă
Tu ai fost, vei fi și ești.
Încă din copilărie,
Ai ajutat toți săracii
Ca ei fericiți să fie
Cu marea ta dărnicie.
Chiar și haina de pe tine
O dădeai sărmanilor
Iar părinții te certau
Orbiți de mândria lor.
Într-o noapte, de acasă,
Ai fugit în lumea mare
Fără bani și fără traistă
Și fără pic de mâncare.
Și ți-ai pus nădejdea-n Tatăl
Fără frică ai plecat
Mama ta îndurerată
Să te-ntorci, te-a așteptat.
Însă tu în mănăstire
Ai trăit, te-ai ostenit
Iar noi astăzi cu iubire
Îți urmăm drumul sfințit.
Text de Ilinca Tcaci, elevă
