Dragă bebe,
Ce minune!
Încă nu m-ai văzut niciodată, dar poți simți palma mea caldă mângâindu-te și aceasta te face fericit. Atât de fericit că dansezi în mine și freamătul valurilor tale mă fericesc și mă uimesc.
E atâta pace în bucuria noastră încât se preface într-un colț de rai umplut cu iubire!
Iubirea este motivul pentru care Dumnezeu a creat lumea și…
Iubirea a pus-o în mami și tati ca să te nască și să te scalzi și tu în ea și…
Iubirea te înalță spre Dumnezeu care este iubire.
Datorită ei Dumnezeu a făcut lumea din nimic.
Așa și pe tine. Dumnezeu te-a făcut din nimic.
A zis: „Să fie lumină!” și s-a aprins lumina sufletului tău. Cu sufletul, atâta timp cât îl vei ține despărțit de întuneric, vei vedea Lumina lui Dumnezeu.
„Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.”
„Şi a zis Dumnezeu: «Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!»”.
Și așa și tu, ascultător de cele dumnezeiești, te-ai despărțit celulă de celulă, până când deasupra s-a așezat tăria și a început să bată în tine sub forma inimii în care Îl vei ține pe Dumnezeu și rugăciunea Lui: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”
Sau poate păcătoasa.
Știi… nu există om fără păcat.
„Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
Și a zis Dumnezeu: «Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!»”
Și pe rând s-au adunat în tine apele care la om se numesc sânge și au început să curgă prin fărâmița trupușorului tău firav, grăunte de muștar. De vei lucra în grădina sufletul tău, va răsări un mare pom.
Așa a zis Dumnezeu și pământului să dea verdeață și pomi roditori. Și ție, mic pom roditor, îți cresc mugurii mânuțelor și piciorușelor și se conturează năsucul și urechiușele și tot ce este în om bine rânduit de Dumnezeu ca să trăiești bine. Îți cresc și plămâni să respiri aerul dulce al dimineții și să mulțumești că te trezești din nou, să râzi și să aduci bucurie oamenilor. Și creierul începe să se lumineze ca să te miri mai încolo cum puteau plantele să trăiască fără lumina soarelui și a lunii, dar, ca și tine, puteau, pentru că le lumina un Soare mult mai gingaș, Hristos.
„Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.”
Şi iată acum, ca la porunca de demult, apar și luminătorii tăi, unul de-a dreapta, altul de-a stânga. Vor fi ei senini precum cerul curat de iulie sau verzi precum pădurea fremătând de bucuria ciripitorilor jucăuși ori negri precum literele încondeiate în pergamentele făuritorilor de înălțătoare cântări cerești? Au oare castanii cu iz de miere…?
Dumnezeu știe. Și cum știe este bine.
Să-ți lumineze Hristos întunericul neștiinței spre cunoașterea științei Lui!
“Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.”
Cum apele mișună de pești și cerurile de păsări, așa cum a binevoit Dumnezeu, așa și gândurile tale vor înota sau vor zbura agere, iar tu te vei osteni să deosebești cele bune de cele rele.
Să nu te teme, pui! Să nu te temi!
Hristos este cu tine.
Te vor înghiți uneori pești răpitori, dar tu să iei Sfânta Împărtășanie și să arzi pântecul păcatului.
Să pui început bun.
Din nou și din nou.
Astfel încât să nu te îneci în Marea Trecerii.
“Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.”
Animalele… A făcut Dumnezeu animalele toate.
Pe acestea le vei afla când vei mai crește.
În rai, înainte ca omul să se înfrupte din fructul cunoștinței binelui și răului, animalele erau blânde. După cădere s-au sălbaticit.
Blânde ți-a făcut Dumnezeu și ție simțurile ca prin ele să-l cunoști pe El.
A vedea cum a îmbogățit Dumnezeu pământul și, prin icoane, raiul.
A auzi veselia celui de lângă tine și psalmul înălțător al celui Sfânt.
A mirosi infinitul florilor și tămaia infiniturilor.
A gusta rodul pământului și Cuminecătura cerului.
A pipăi rana celui aflat în nevoie și Crucea din biserici.
Simțurile acestea toate să le ții în frâu să nu ajungă neîmblânzite precum animalele.
Și iată, au trecut nouă luni și Dumnezeu te-a adus pe lume.
“Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.”
Să ne odihnim puțin amândoi în ziua a șaptea, așa cum s-a odihnit și Dumnezeu.
Apoi să pornim urcușul împreună – mama, tata și cu tine.
Ești așezat într-o familie să înveți să iubești și astfel să înțelegi și să ajungi la Adevărata Iubire veșnică.
În așteptarea zilei a opta, te îmbrățișez, copilul meu.
Cu dragoste,
mama ta
25.12.2024, Florești
Text de Oana Maria Șimon, participantă la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Literară.
Desen de Sabrina Barborosa, participantă la concursul „Amintiri din burtica mamei”, martie 2024, secțiunea Arte plastice.
