„Nu am mai văzut de multă vreme ceva atât de jalnic. Sau, în orice caz, de mult nu am mai râs cu atâta poftă, în sinea mea, de cineva… Tocmai Zaheu, mai marele vameșilor din Ierihon, să se chinuie de minute bune să urce într-un copac?!
Iată-l ajuns la prima creangă. Se prinde cu o mână de ea, apoi cu cealaltă, își trage corpul în sus, se împinge din picioare, până ce reușește să se așeze. Acum, urmărește de la înălțime tot ce se întâmplă. Hm, la urma urmei, de ce a ținut morțiș Zaheu să se cațere în sicomor*?!”
Dacă aș fi fost unul dintre oamenii care, în Ierihon, l-au întâmpinat pe Iisus, poate că așa aș fi gândit despre Zaheu.
Mi s-ar fi părut ridicol să-l văd într-o asemenea postură pe acest bărbat foarte cunoscut în cetate. Era, probabil, unul dintre cei mai bogați inși de prin partea locului. E drept, avea și o reputație proastă, căci se îmbogățise prin înșelătorii. Pe vremea Mântuitorului, vameșii erau considerați tare necinstiți și erau detestați de oameni. Meseria lor era să adune taxele impuse de Imperiul Roman: în primul rând, cele pentru mărfurile care treceau prin vămi și, de multe ori, cereau mai mulți bani decât prevedea legea.
Când Zaheu a aflat că Hristos va veni în Ierihon, a căutat un loc potrivit, ca să-L poată urmări și asculta în voie. Cum era mic de statură, i-a fost greu să-L zărească prin puhoiul de oameni care-L însoțeau și imposibil să ajungă până la El. Atunci, a ales să urce într-un copac. Pe Zaheu nu l-a mai interesat nici ce va zice lumea, nici că va râde cineva de el! A făcut ce a știut și ce a putut, mânat de dorința de a-L vedea pe Mântuitorul. Nimic altceva nu a mai contat!
Când a ajuns lângă sicomor, Iisus l-a văzut pe Zaheu și, fără să se fi întâlnit până atunci, l-a strigat pe nume. Mântuitorul știa că Zaheu purta în sine dorul de Dumnezeu. Știa că bărbatul era gata să se schimbe. Știa că e pregătit pentru întâlnirea cu El, că are nevoie de El și-atunci i-a cerut ceva neașteptat: „Grăbește-te și dă-te jos, l-a îndemnat Iisus, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”.
Decizia lui Hristos i-a uimit pe cei prezenți. Cum era posibil ca Învățătorul să intre sub acoperișul unui om păcătos și nedrept?!
Dar Zaheu, indiferent la reacțiile celor din jur, se bucura pentru ceea ce i se întâmplă, mai ales că nu ar fi îndrăznit niciodată să Îi ceară lui Iisus să îi treacă pragul casei.
L-a dus deci pe Mântuitorul în locuința sa de vameș. I-a primit acolo, mai mult ca sigur, și pe toți necunoscuții care Îl însoțeau. Apoi, stând aproape de Iisus și ascultându-L, a decis să se schimbe fundamental. De ce? O să afli mai târziu. Cum? Renunțând la ceea ce era foarte important pentru el. La bunurile sale! A promis că va da săracilor jumătate din avere, iar dacă a nedreptățit pe cineva nu doar că va înapoia tot ce a luat, ci va da de patru ori mai mult!
„Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” a zis atunci Iisus.
Sfântul Evanghelist Luca, din a cărui Evanghelie se citește pericopa de azi, nu mai spune nimic despre ce s-a întâmplat cu vameșul, după întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu. Tradiția arată că, după Înălțarea Domnului, Zaheu a devenit unul dintre cei șaptezeci de ucenici și apostoli. L-a urmat pe Sfântul Petru în Cezareea și, aici, a fost numit episcop. A murit în pace, a devenit sfânt și este prăznuit în 20 aprilie. Pomul în care s-a cățărat vameșul convertit s-a uscat, firește. Trunchiul său s-a păstrat până azi, în curtea Mănăstirii „Sfântul Proroc Elisei”, din Ierihon.
***
Ce îmi transmite mie istoria acestui om? La ce-mi folosește să știu ce s-a petrecut cu el?
Mă ajută să nu uit că dragostea lui Dumnezeu pentru noi detectează orice fărâmă de dragoste a noastră, pentru El. E un fel de magnet care adună așchiile de pilitură de fier împrăștiate pe te miri unde. În inima lui Zaheu era doar un început de dragoste, suficientă însă ca Dumnezeu să o cuprindă în dragostea Sa, să o sporească și tocmai această dragoste i-a dat vameșului puterea să își schimbe viața.
Mă ajută să știu că ajunge să fac un pas mic, către Dumnezeu: pasul de care sunt eu în stare! Dumnezeu parcurge, apoi, restul drumului până la mine.
Cel mai mult mă ajută să realizez cât de important este ca o persoană să vadă în tine miezul de aur al ființei tale. Și să te sprijine să îl scoți la lumină, chiar dacă acest lucru presupune un efort greu de îndurat.
Se spune că un olar a luat într-o zi o bucată de argilă și a început să o frământe. A rulat-o, a strâns-o în palme, a bătut-o în repetate rânduri, apoi a frământat-o din nou. În tot acest timp lutul i-a strigat: Lasă-mă-n pace!, dar olarul i-a spus atât: Încă nu!
Apoi, a așezat lutul pe roată, l-a tot învârtit, l-a modelat și ori de câte ori îi cerea meșterului să se oprească, el îi răspundea: Încă nu!
După aceea, a pus argila în cuptor și ea îl implora de acolo să o scoată afară, însă olarul clătina din cap și zicea: Încă nu!
Când a venit vremea, a luat-o din nou să o șlefuiască, să o curețe, să o coloreze. Mirosurile vopselelor erau înecăcioase și-argila îl ruga „Încetează!”, iar olarul i-a șoptit: „Încă nu!”
A vârât-o din nou în cuptor, să i se fixeze culorile, după care a așezat-o pe un raft. În cele din urmă, a venit la ea cu o oglindă și a îndemnat-o: „Acum, uită-te la tine!”
Atunci, bucata de lut a văzut că devenise o ceașcă de ceai, demnă să fie ținută în mâini de regi, la dineurile cu mai marii lumii. „Aceea nu sunt eu; aceea NU POT fi eu…” repeta ceașca privindu-se în oglindă.
„Abia ACUM ești ceea ce am avut în minte, prima dată când am început să lucrez cu tine!” i-a spus olarul. Ceașca de ceai îl auzea, dar încă nu îi venea să creadă că în oglindă era ea. Chiar ea! Nici măcar în vis nu îndrăznise vreodată să se închipuie atât de frumoasă, cum o făcuse olarul*.
Întrebări și activități pentru copii
- Unde se petrece întâmplarea povestită în Evanghelia de azi?
- De ce s-a cățărat Zaheu în sicomor? Numește o însușire a lui pe care o deduci din acest comportament și argumentează-ți răspunsul.
- Când aude decizia lui Zaheu de a se schimba, Iisus zice: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam”. De ce Iisus îl asociază pe Zaheu cu Avraam?
- Ce legătură există între cuvintele din finalul Evangheliei de azi („Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”) și episodul relatat de Evanghelistul Luca?
- Ce ai fi gândit și ce ai fi simțit tu, dacă l-ai fi văzut pe Zaheu cățărându-se în sicomor?
- Ce schimbare a făcut Zaheu în viața sa?
- Când a decis să se schimbe, în ce măsură crezi că a contat, pentru Zaheu, faptul că nu a fost certat și judecat de Mântuitorul?
- Cât de greu sau de ușor îți este să te schimbi în bine? Cine sau ce te poate ajuta să te schimbi?
- La ce întâmplări din viața ta te duce cu gândul pilda ceșcuței de ceai?
- Modelează tu însuți un obiect din lut. Ce asemănări și ce deosebiri descoperi între această activitate și felul în care îți modelezi caracterul?
Text de Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Fotografie de Ancuța Măzăreanu
Text scris pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
*Sicomor – arbore exotic foarte asemănător cu smochinul; în multe traduceri românești, pentru simplificare, a fost numit dud.
*Repovestire a Pildei ceșcuței de ceai, despre care se crede că ar fi fost spusă de pr. Arsenie Boca.
