Cu niște ani în urmă am citit cartea La porțile disperării – începutul speranței scrisă de Florica Bațu-Ichim despre care – atunci – nu știam nimic. Și cartea, și povestea de viață a autoarei sunt impresionante.
Florica Bațu-Ichim a scris versuri și proză. S-a născut la 13 aprilie 1945, în București, într-o familie de aromâni. A fost al șaptelea copil. După ce a terminat liceul și după ce a absolvit o facultate, în 1974 s-a căsătorit cu preotul și poetul Dumitru Ichim. Cei doi s-au stabilit în Canada. Împreună – au avut șase copii. În 1987, a fost diagnosticată cu leucemie. Pe atunci, cel mai mare copil, Toma, avea 11 ani, iar cel mai mic, Matei – 10 luni. Speranța de viață pentru un suferind de boala ei era de 4 ani. Florica Bațu-Ichim a trăit până în 2010. Au fost, deci, 23 de ani de boală. Despre curajul de a privi moartea în față – atâta vreme – este vorba în cartea Floricăi Bațu-Ichim.
Pentru a-și sprijini mama, fiica ei Christine, a traversat Canada pe rotile – de la vest, la est, povestindu-le oamenilor despre leucemie. Ziua în care fata a terminat acest periplu a devenit – în Canada – Ziua Națională de Luptă împotriva Leucemiei. Era și aniversarea Christinei.
Iată câteva însemnări din volumul La porțile disperării – începutul speranței:
***
„Ce fericiți mor
Cei care nu știu că mor.”
***
„Nu m-am rugat niciodată, absolut niciodată, să mă vindec. Dar m-am rugat lui Dumnezeu să mă lase puțin mai mult lângă copiii mei. «Doamne, dacă ajung să-l cresc pe Matei până la cinci ani, aș fi cea mai fericită mamă din lume!» am spus odată, în timpul unei rugăciuni.”
„Cancerul poate fi un drum spre Dumnezeu. E greu să faci afirmația asta și mult mai greu s-o înțelegi. Și totuși, e adevărat. Bolnavii au mai mult timp să gândească și mai ales să se gândească la Dumnezeu.
Când ne merge bine ne umflăm burta cu mâncare, ne batem capul să aflăm hainele cele mai frumoase, uităm să ne spunem rugăciunea – pentru că e un film frumos la TV.
Când vine frica de moarte, nu-ți mai pasă nici de mâncare, nici de haine, nici de TV.
„Doamne, ajută-mă!” și „Doamne, ajută-mă!”, fugim fuga-fuga la Dumnezeu – pentru Care nu am avut niciodată timp.
Începem să ne spunem rugăciunile pentru care, până atunci, eram «prea ocupați» și începem să ne întrebăm ce ne așteaptă pe lumea cealaltă, lume despre care până atunci pretindeam că nu știm.
Și Dumnezeu, totuși, ne iartă. Ascultă rugăciunile noastre, Îi e milă de noi și pe calea suferinței ne arată drumul înapoi, înspre cer. Nu cred că există bolnav care să nu-i fi simțit mângâierea. Și eu am simțit-o. De atâtea ori! De atâtea ori!! De atâtea ori!!!”
***
„O să vină o zi când voi fi atât de bolnavă, încât n-o să mai pot nici măcar să mă rog.
De aceasta mă tem cel mai mult.
Ce fericiți sunt cei care se mai pot încă ruga…
Și ce proști sunt că nu o fac.”
***
„Au trecut șase ani. După logica doctorilor ar fi trebuit să fiu dusă de mult, și uite că n-am murit, și uite că am trei copii în liceu, și uite că Matei, care era bebe de țâță, o pornește la anul la școală.
Au trecut șase ani.
Este bine și este rău, înseamnă că vine, am depășit media, în curând – va fi rândul meu.
Și nu îmi e frică. Dumnezeu mi-a dat mai mult decât am cerut.
Trupul e obosit, dar sufletul e mult mai puternic.
E ziua de Paști. Nu-mi mai e frică.
«Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?»
«Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!»
Cât de concret e pentru mine cuvântul «mormânt»!
– Hristos a înviat!
– Adevărat a înviat!”
***
Ascultați AICI varianta audio a aceștei #povestidecuraj sau pe You Tube:
În această perioadă în care #FacemBineleAcasa, vă invit să vă alăturați proiectului #povestidecuraj, desfășurat în colaborare cu Asociația România pentru Viață.
Dacă știți o poveste de curaj trăită sau citită, dăruiți-o și altora!
O așteptăm la adresa contact@faptepentruviata.ro.
O vom publica pe site-ul faptepentruviata.ro.
Unele povești vor fi înregistrate audio.
Avem nevoie de povești de curaj, pentru a face astăzi fapte de curaj.
Ioana Revnic și România pentru Viață
*Cartea La porțile disperării – începutul speranței, publicată la Editura Cathisma, poate fi cumpărată de AICI.
