Pe o mamă o necăjea foarte mult faptul că, de la un timp, fiul ei se schimbase. Dintr-un băiat harnic și blând, devenise leneș și foarte agresiv. Ducea o viață necumpătată, făcea datorii, ba chiar și mamei îi cerea sume de bani pe care aceasta nu i le putea da, căci nu le avea. Mai mult, răspundea cu ură ori de câte ori mama îl atenționa că a apucat-o pe căi greșite.
Văzând că sfaturile ei se izbeau de o inimă împietrită, mama a hotărât să-și lase fiul în pace. Nu i-a mai zis absolut nimic, dar a început să-l roage pe Dumnezeu să-i trimită acestuia o… boală. „Nimeni de sub cer nu-l poate mântui, afară numai de Dumnezeu şi asta prin ceva suferinţe”, și-a spus mama.
Fiul ei s-a îmbolnăvit și a zăcut trei luni. La patul lui a fost chemat un preot, nimeni altul decât Sfântul Nicolae Velimirovici, care povestește această întâmplare*. Sfântul se ruga lui Dumnezeu în faţa tânărului ca, întâi de toate, să i se însănătoşească sufletul și-abia apoi trupul. Dragostea și râvna din rugăciunile sale au înmuiat inima băiatului care ajunsese o umbră, din cauza suferințelor fizice. Într-o zi, acesta a început să plângă şi a rostit în şoaptă: „Mămică dulce, roagă-te lui Dumnezeu, ca să nu mor!” Atunci, sfântul l-a pus să promită că își va aduce aminte totdeauna de Dumnezeu, că Îi va fi recunoscător și că își va îndrepta purtarea. „Promit, mămică, promit. Promit!” a șoptit el, în agonie.
Și, cu toate că medicii nu-i dădeau mari șanse să-și revină, fiul s-a însănătoșit. Iar cât a trăit, și-a ținut promisiunea.
De dragostea unei mame este vorba și în Evanghelia care se citește în această duminică. O femeie din Canaan, care nu credea în Dumnezeu, ci în zei păgâni, avea o fiică tare bolnavă. Auzind de minunile pe care le făcea Iisus și de faptul că vindeca oamenii, a mers la El, ca să-l roage să se facă bine copila. Odată ce a ajuns în preajma Lui, a început să strige, de multe ori: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un demon”.
Întâi, Iisus a ignorat-o. Apoi, văzând-o cât de insistentă e, i-a explicat că El nu a venit în lume pentru păgâni, ci pentru poporul care crede în Dumnezeu. Femeia I s-a închinat și I-a cerut din nou să o ajute. Ca s-o pună la încercare, Fiul lui Dumnezeu i-a dat o replică de-a dreptul crudă: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor”. Cine ar mai fi îndrăznit să spună ceva, după asemenea vorbe?! Dar femeia cananeeancă a continuat: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor”.
Atunci, Iisus le-a dezvăluit tuturor câtă smerenie și câtă credință se ascunde într-o inimă de mamă iubitoare: „O, femeie”, i-a zis El, „mare este credinţa ta. Fie ție după cum dorești”.
***
Două mame și dragostea lor jertfelnică pentru propriii copii.
Două vindecări sufletești și trupești, în urma unor rugăciuni făcute cu încredințarea că Dumnezeu va da răspunsul cel mai potrivit.
Dragi părinți, ce răspunsuri v-a dat Dumnezeu la rugăciunile pentru copiii voștri?
***
Întrebări, activități, jocuri pentru copii
- Se poate spune că una dintre cele două mame și-a iubit copilul mai mult decât cealaltă? Argumentează.
- Cu ce (obiect, culoare, melodie etc.) ai asemăna dragostea fiecărei mame din cele două povestiri? Dar dragostea părinților tăi, pentru tine?
- Din text ai aflat câtă putere are rugăciunea făcută de un părinte. E bine ca și copiii să se roage pentru cei care le-au dat viață. Tu cum și când te rogi pentru părinți?
- Ce I-ai cere – azi – lui Dumnezeu, pentru părinții tăi?
- Pregătește-le acestora o surpriză, în semn de mulțumire pentru dragostea și pentru grija lor. Ai putea să desenezi ceva, să le trimiți un mesaj filmat sau să le scrii o scrisoare de mulțumire, pe care să le-o dăruiești în acest plic pentru mesaje din inimă, făcut chiar de tine.
Ioana REVNIC,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA.
*Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi: scrisori misionare, Editura Sophia-Press, 2002, p. 33-34.
