Bezna de afară a spart cu zgomot geamul sufletului și l-a făcut țăndări.
Am încercat să mă apăr, în zadar,
căci țăndările s-au făcut cocoloașe negre de neant.
M-am desfăcut încet de mine însămi,
dând în lături tot ce mă ținea captivă.
Captivă, și totuși, liberă până atunci.
Țăndările sufletului s-au refăcut geam.
Strălucitor și pur. Una cu lumina dinlăuntru.
De atunci lumina aceea pură și orbitoare și de
necuprins
M-a eliberat, dar
Cu toate acestea mă simt captivă.
Captivă în mine însămi.
Captivă în beznă și lumină.
În tot ce mă înconjoară.
În tot ce, poate, nu mă definește.
Octavia Lup
Sursă foto – AICI
