De ce ar fi interesați adolescenții de azi de un roman românesc apărut în 1933 – Europolis* – când au la dispoziție sute de alte cărți recente din toată literatura lumii? Ba pe unele le pot citi chiar și în original… Prin ce anume le-ar putea stârni interesul această carte a unui autor al cărui nume – Jean Bart – nu le spune tinerilor mare lucru?
Jean Bart (Eugeniu P. Botez) era, în vremea lui, un scriitor apreciat, fără a fi o vedetă a lumii literare. A fost ofițer de marină, a îndeplinit funcții de răspundere, lucrând într-un minister sau fiind comandant al celor mai importante porturi românești. După o viață întreagă în care a scris îndeosebi nuvele sau însemnări de călătorie, a dat romanul Europolis, bine primit, în general, de critici și cu un mare succes la public. Moartea subită a autorului, la foarte scurtă vreme după apariția cărții, a sporit interesul față de aceasta. Iar în ciuda unor neajunsuri de fond (narațiunea conține unele digresiuni didacticiste și unele bucăți redundante), Europolis a rămas cea mai importantă carte din opera lui Jean Bart.
Volumul a fost tradus în italiană, franceză, maghiară, spaniolă, germană, cehă ș.a., unele traduceri cunoscând mai multe ediții.
Peste aproape trei decenii de la apariție, în 1961, a inspirat un film românesc – Porto-Franco.
Atuul principal al romanului este acțiunea propriu-zisă – cu imprevizibile răsturnări de situație, cu întâmplări dramatice povestite într-un stil alert, întâmplări comparabile cu cele difuzate în seriale de mare audiență.
Totul începe când, în portul Sulina – un loc în care nu se întâmplă nimic – Stamati Marulis, patronul unei cafenele, primește o scrisoare de la fratele său, Nicola, plecat de patruzeci de ani din orașul natal. Stabilit în America de Sud, el îl anunță că vrea să se întoarcă acasă, pentru a-și petrece zilele care i-au mai rămas, printre rude (fratele – Stamati; și o soră – Olimpia, căsătorită cu Nicu Politicu, bărbier). O va aduce cu el pe propria fiică.
În oraș, vestea se răspândește rapid. În plus, apropiata întoarcere a Americanului devine cel mai discutat eveniment. Agită spirite. Inflamează imaginația localnicilor, care își închipuie că respectivul va aduce cu el averi nemaivăzute, adunate de-a lungul unei vieți spectaculoase.
Când bărbatul ajunge în port (împreună cu Evantia, fata lui, negresă, rămasă orfană de mamă, și cu maimuța Lulu) e întâmpinat de întreg orașul, asemenea unui VIP.
Cumnatul și fratele se ceartă – căci ambii vor să îl găzduiască, imaginându-și că se vor înfrupta din avutul acestuia. În cele din urmă, câștig de cauză va avea, o vreme, Stamati. În Sulina toată lumea îl urmărește pe American. Mulți îi caută compania. Ori încearcă să îi câștige bunăvoința. Oficialitățile se înghesuie să îl invite, împreună cu Evantia, la întrevederi și la evenimente mondene.
Lucrurile se schimbă însă când adevărul despre bogăția și despre viața Americanului iese la iveală: acesta era sărac; ba mai mult, fusese închis, căci ucisese un marinar care, dintr-un acces de gelozie, a vrut să îl omoare.
Cititorii vor constata, poate cu surprindere, ce efecte imprevizibile are această descoperire asupra eroului și asupra familiei sale, asupra comunității nemulțumite că i s-a spulberat o iluzie.
Apoi, vor mai afla din Europolis multe lucruri incitante despre un oraș nebăgat astăzi în seamă: Sulina. Europolis este romanul acestui port care devine, la rându-i personaj. Sulina e un loc în care trăiesc numeroase etnii. Un punct de reper – pentru marinari, căci aici mersul vapoarelor nu încetează niciodată. E spațiul perfect pentru drame personale. E un oraș care se însuflețește și moare.
Mai sunt în Europolis povești de dragoste – inocente sau vinovate. Povești de familie. Povești marinărești.
Romanul ar putea fi citit și abordat de către elevii mai mari ca studiu de caz despre respectarea granițelor personale. Despre acceptare și despre respingere. Despre felul în care un zvon se naște și crește, hrănit de emoțiile și de așteptările neîmplinite ale celor care îl propagă. Despre modul în care acesta schimbă – ireversibil – viața tuturor.
(Prefață la *Jean Bart, Europolis, Colecția Hai să citim! Bibliografie școlară, Editura Corint, 2019 )
Mai multe detalii despre carte – AICI
***
Ce să faci, după ce ai citit cartea? 5 idei pentru o lectură creativă
- În zilele noastre, veștile se transmit foarte rapid prin SMS. Imaginează-ți că Stamati și Nicola ar putea comunica cu ajutorul tehnologiei. Scrie un SMS de 300–320 de semne prin care Nicola își anunță întoarcerea. Apoi, redactează răspunsul lui Stamati la mesajul fratelui său. Acesta nu trebuie să depășească 160 de semne.
*
- Ești ziarist la publicația locală din Europolis. Asiști, alături de localnici, la întoarcerea Americanului. Scrie un articol de 2 000 de semne despre acest eveniment.
*
- Recitește următorul fragment: De câte ori cobora în cafenea, Americanul era înconjurat de rude, prietenii și compatrioți. Îi spionau toate mișcările, îl pândeau, îi ațineau calea ca să-i vorbească, să-l sfătuiască. Fiecare ținea să-i facă un bine. Unii îi propuneau afaceri sigure, rentabile, câștiguri fabuloase în cel mai scurt timp posibil. Alții îl povățuiau cu grijă, să fie prevăzător; să nu aibă încredere în oricine, să fie cu ochii în patru; să nu-și bage capitalul în afaceri riscante. Critică, zâzanie, dușmănie, răscolise în jurul lui americanul, fără să bănuiască măcar. În fiecare zi misiții, care mișunau în port, îi aduceau oferte, ocazii rare de șlepuri, remorchere, elevatoare, diverse combinații de acțiuni în bănci, petrol și societăți de asigurare pentru transporturi pe apă. Americanul tăcea. Din ziua în care debarcase văzuse încurcătura în care intrase. Toți îl credeau bogat. Ce trebuia să facă? Să strige în gura mare că-i un pârlit? Nimeni nu l-ar fi crezut. Tăcea și aștepta. Își compunea o mască rigidă, de nepătruns, și ca un melc se băga în găoacea lui. Imaginează-ți că ești Americanul. Scrie în jurnalul propriu ce gânduri îți trec prin minte, în situația prezentată în fragmentul citat.
*
- Se spune în roman că „Un reporter de la o gazetă din Brăila venise anume să strângă date biografice, să ia un interviu și fotografia.” Formulează cinci întrebări pe care i le-ai adresa Americanului, dacă ai fi jurnalistul amintit. Imaginează-ți răspunsurile lui, folosind ce ai aflat despre acest personaj, după ce ai citit cartea.
Ioana REVNIC
