Mântuitorul ajunsese într-un oraș din regiunea Samariei, și, obosit, s-a așezat lângă o fântână. Acolo, o femeie a venit să scoată apă, iar El i-a spus: „Dă-Mi să beau!”. Aceasta s-a mirat că un evreu îi vorbește. Iudeii nu se înțelegeau cu samarinenii, căci îi considerau păgâni și dușmani. Contrariată, l-a întrebat cum de vrea apă din mâna ei…
De fapt, Hristos inventase un pretext, pentru a intra în vorbă cu ea. Mai ales că îi știa curăția sufletească; îi știa lipsa de viclenie; știa că nu duce o viață așezată, știa că face multe greșeli, dar – în același timp – știa că tânjește după Dumnezeu și că vrea să se îndrepte.
„Dacă ai fi știut Cine sunt, TU ai fi cerut și ai fi primit apa cea vie!” a continuat Iisus.
La început, femeia nu a înțeles la ce se referă și s-a mirat că străinul nu avea nici măcar o găleată la el, ca să scoată apă… Totuși, a intuit că stă de vorbă cu un om ales și a simțit că El nu o minte. Atunci, Hristos i-a explicat că oricine va bea din apa pe care i-o va da nu va mai înseta niciodată și va avea viață veșnică.
Pragmatică, samarineanca I-a cerut apa, ca să nu mai vină niciodată la fântână. În loc să îi îndeplinească dorința, Iisus a îndemnat-o să își cheme soțul. Atunci, ea a recunoscut în fața Lui că nu avea soț. Hristos i-a dat dreptate: i-a amintit că avusese mai mulți bărbați și că nici acum nu era căsătorită cu acela cu care își împărțea viața.
Când a văzut că îi știe secretele, samarineanca nu s-a apărat, nici nu și-a negat greșelile. Dimpotrivă! A recunoscut că a păcătuit. S-a gândit că are în față un proroc și L-a întrebat multe lucruri despre rugăciune și despre adevărata credință. Hristos i-a răspuns, cu multă răbdare, la toate întrebările. După aceea, i-a mărturisit că el este Mesia cel promis de Dumnezeu, la căderea omului în păcat!
Aflând acest lucru, femeia a fugit în cetate și i-a anunțat pe oameni că l-a întâlnit pe Mântuitorul. Mulți au crezut-o, au venit la El și apoi L-au urmat. Au făcut asta influențați, întâi de toate, de mărturisirea femeii („Mi-a spus toate câte am făcut”).
Samarineanca a devenit creștină și a primit numele Fotini, care înseamnă „cea care a primit lumina”. Echivalentul în limba română a cestui nume frumos este Luminița. Pentru sinceritatea sa, pentru setea ei de adevăr, pentru faptul că L-a mărturisit pe Hristos a fost – astfel – răsplătită, așa cum răsplătit a fost și eroul următoarei povești.
***
Un împărat dintr-o țară îndepărtată îmbătrânise și își căuta urmașul la tron. Pentru că nu avea copii, a decis ca viitorul conducător al țării să fie unul dintre tinerii din împărăție.
Dar cum să îl aleagă pe cel mai potrivit?
I-a chemat la el pe toți tinerii și le-a dat câte o sămânță specială. Pe urmă, i-a trimis acasă, să o planteze și să o îngrijească. Urma să îi reîntâlnească după un an, ca să vadă ce roade au făcut semințele lor.
Unul dintre tineri se numea Petru. Acesta a luat sămânța, a plantat-o și a îngrijit-o. Dar – în zadar! Din sămânța lui nu răsărea nimic!
S-a împlinit anul și tinerii s-au înfățișat la curte. Petru a adus un ghiveci gol, pe când toți ceilalți aveau în ghivece plante care mai de care mai arătoase. Toți se lăudau cu-acestea, numai Petru nu avea cu ce să se mândrească. DAR spre surprinderea tuturor, tocmai el a fost ales împărat.
De ce?
Pentru că doar el fusese sincer!
Cu un an în urmă, împăratul le dăduse câte o sămânță fiartă, din care nu avea cum să crească ceva. Doar Petru a avut îndrăzneala să arate ghiveciul cu sămânța dăruită. Ceilalți – o schimbaseră.
Pentru sinceritate si pentru curaj, Petru a primit o împărăție lumească.
Așa cum, pentru-aceleași virtuți, samarineanca a dobândit Împărăția lui Dumnezeu.
Întrebări și activități pentru copii
- Ce atitudine a avut femeia, când Iisus i-a cerut apă?
- Cum ai fi reacționat, în locul ei?
- De unde a știut Iisus totul despre viața samarinencei?
- Ce a făcut ea, după ce a aflat cine era omul cu care stătea de vorbă?
- Ce este „apa cea vie” despre care vorbește Mântuitorul
-
Evanghelia de azi arată și importanța mărturisirii publice a credinței. CÂND, UNDE, CUM îți mărturisești credința?
- Joacă MIMA, împreună cu prietenii! Mimează – în grupul tău – un personaj sau o scenă din istorisirile cuprinse în acest articol. Ceilalți vor încerca să ghicească personajul sau întâmplarea. Sunt permise maximum trei încercări.
- Petru, personajul poveștii cu împăratul și sămânța, a câștigat o împărăție datorită sincerității. Tu ce câștigi, când ești sincer?
- Crezi că un om poate să fie sincer în orice situație? Argumentează-ți răspunsul.
- Ce s-ar întâmpla dacă, timp de o zi, din lume ar dispărea sinceritatea?
***
Știai că samarineanca din Evanghelie a devenit sfântă? Citește și află mai multe despre ea!
„Această femeie îndrăznește să-l înfrunte pe însuși împăratul Nero?!” se mirau câțiva soldați romani din garda imperială, care avuseseră sarcina să o spioneze, de cum intrase în Roma.
O ascultaseră cu câtă însuflețire vorbea despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De la oamenii cu care venise, aflaseră că se numea Fotini, că era din Samaria, că își schimbase viața după ce îl cunoscuse pe Iisus. Fotini propovăduise în Cartagina, iar de acolo ajunsese la Roma, împreună cu surorile ei și cu mulți creștini. Avea doi fii: unul dintre ei, Victor, era ofițer roman, mai exact – comandant de oști. Celălalt, se numea Iosi. Toți își arătau credința în Dumnezeul lor. Oare nu știau că îi așteaptă pedeapsa cu moartea, dacă mărturisesc că sunt creștini?!
Adevărul e că Fotini bănuia ce are să i se întâmple. Dar nu se temea de nimic. De pildă, acum urma să vorbească cu însuși Nero. Când a ajuns în fața lui, împăratul a întrebat-o ce dorește. „Am venit la tine, împărate, ca să te învăț să crezi în Hristos!”, i-a răspuns Fotini.
„Lepădați-vă de Hristos al vostru sau veți muri de moarte rea!”, i-a amenințat tiranul. Dar ei nu l-au ascultat… Din acel moment, Nero a tot încercat să scape de ea. Fotini și apropiații ei au îndurat multe chinuri! Au fost bătuți, dar niciun os din trupul lor nu s-a sfărâmat. Nero a dat poruncă să li se taie mâinile, dar nimeni nu a reușit să facă asta. Au fost întemnițați și lăsați să moară, dar au scăpat vii din închisoare. Au fost aruncați în foc, dar nu au ars. Un vrăjitor a încercat să îi otrăvească, dar Dumnezeu i-a apărat și nu au mai murit, deși au băut otrava care le fusese pregătită.
Mulți romani au văzut aceste minuni și, atunci, au hotărât să se boteze…
După alte torturi suportate cu mult curaj, Dumnezeu i-a luat la Sine pe Fotini, pe fiii ei și pe cei apropiați lor. Toți au devenit sfinți și sunt pomeniți, împreună cu Sfânta Fotini, în 26 februarie.
Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet (SOPS)
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
Desen de Maria Stratulat, 13 ani, participantă la concursurile SOPS
