O punte către cei rămași ACASĂ: Asociația Povestea Abecedarului Român, din Sevilla

Cu ani mulți în urmă, pe vremea când eu, Andreea, aveam 14 ani, pășeam sigură de mine pragul Liceului Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu. Am simțit întotdeauna o iubire imensă pentru copii și o dorință continuă de a împărtăși cu ei din experiența, din cunoștințele și din veselia mea. M-au inspirat tata (om cald și…

Articol de

Ioana Revnic

Publicat la

Blogul cu bunătățiProiecte

Cu ani mulți în urmă, pe vremea când eu, Andreea, aveam 14 ani, pășeam sigură de mine pragul Liceului Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu.

Am simțit întotdeauna o iubire imensă pentru copii și o dorință continuă de a împărtăși cu ei din experiența, din cunoștințele și din veselia mea.

M-au inspirat tata (om cald și citit); bunica (om credincios și devotat) și, de asemenea, profesoara mea de istorie din generală (om cu dragoste de țară și de copii).

Anii au trecut, am studiat Drept și Administrație publică, am absolvit modulul pedagogic din facultate și posibilitatea de a preda cultură civică în școli. Dar drumul meu s-a îndepărtat de România (ca al multor tineri, de altfel) și acum locuiesc în Sevilla.

Am păstrat însă multă iubire și o loialitate puternică față de tot ce înseamnă „acasă”.

Mă doare sufletul de câte ori îmi văd țara cu probleme și mi se umple inima de o bucurie nemărginită la fiecare reușită ce are legătură cu România. Mă mândresc cu originea mea, aceeași ca a lui Eminescu sau a lui Enescu.

Aici, la Sevilla am lucrat în învățământul privat și public, cu tineri sau copii. Cred că este cumva superputerea mea. De asemenea, sunt jurist și cercetător la Universitatea din Sevilla, unde am fost premiată de nenumărate ori pentru activitatea mea academică și de cercetare.

O poveste care aștepta să iasă la lumină

Când și cum apare Povestea Abecedarului în viața mea? Cred că a fost dintotdeauna undeva ascunsă, așteptând să iasă la lumină. Apare după câteva încercări eșuate de a participa la viața comunității românești din Sevilla; în momentul respectiv o comunitate fără un proiect colectiv comun. De aceea, am propus realizarea unor activități pentru copii și astfel a luat naștere proiectul sufletului meu: Povestea Abecedarului Român.

Am trecut prin multe greutăți, dar cu muncă și credință, am răzbit.

Anul acesta împlinim patru ani de activitate, iar eu privesc în urmă cu mare drag. Privesc și înainte cu speranță, cu încredere și cu credință.

Obiectivul Asociației Povestea Abecedarului este acela de a întări legăturile în grupul de copii și de părinți. Vrem formăm o familie mare, departe de acasă, să îi sprijinim pe cei mici să își îmbunătățească exprimarea în limba română, să aibă un mediu de socializare românesc sănătos și puternic, să își îmbogățească sufletul cu amintiri și trăiri intense.

Toate acestea, să fie un bagaj pentru viitor și o punte de legătură cu bunicii din România. O parte dintre copiii români din Diaspora pur și simplu nu pot comunica în românește cu bunicii și cu familia lor din România.

Noi încercăm să construim sau să îmbunătățim această legătură cu cei de acasă. În același timp, vrem să împărtășim cu societatea spaniolă cultura, tradiția și valorile comunității noastre.

Probabil că am simțit cu sufletul tatălui meu, bunic și dumnealui, cu doi nepoței în Diaspora.

Ce facem?

Activitățile noastre sunt dintre cele mai variate posibil: ateliere de povești, de caligrafie și scriere creativă; serbări și piese de teatru românesc; colaborări cu instituțiile statului român și spaniol; colaborări cu mediul asociativ; tabăra de vară; activități ecologice; excursii; participare la concursuri și festivaluri; ateliere creative și artistice; expoziții; fond de carte; ateliere de meșteșuguri tradiționale românești; participare la conferințe și simpozioane; celebrarea sărbătorilor românești; ateliere de mărțișoare; recitare de poezii…

Sunt tare mândră de toți copiii participanți la activitățile noastre și de acești patru ani unici. Este moștenirea pe care eu o las viitorului și angajamentul meu față de Patria Mamă.

Ce câștigăm?

Binele și bunătatea înving întotdeauna. Este o alternativă, o schimbare, este unitate și continuitate, este dragoste de neam și certitudinea că SE POATE.

Mulți se întreabă ce se câștigă din acest efort imens, care implică muncă voluntară și dăruire față de copiii celor din jur, energie consumată zilnic și – de multe ori – indiferență din partea celorlalți sau chiar răutate.

Se câștigă raiul sufletesc, emoție și bucurie nemărginită, încredere în puterea binelui comun, zâmbet de copil și o mică sămânță cultivată în inima celor mici.

Andreea Elena Grigore

Președinta Asociației Povestea Abecedarului Român din Sevilla – Spania

(Om iubitor de oameni, de dreptate și de frumos)

Asociația Povestea Abecedarului Român din Sevilla este beneficiară a proiectului 10 cărți pentru 1000 de copii români din diaspora, inițiat de Asociația Spune-mi o poveste pentru suflet. Acest proiect este realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Lasă primul comentariu

Citește și alte articole