Pe CARMEN FAUSTA ZECHERU, învățătoarea despre care este vorba în povestea de astăzi am întâlnit-o de curând la Cluj. Participa alături de câțiva copii din clasa ei la Lecturiada elevilor, un proiect național de scriere creativă și de încurajare a lecturii, gândit și organizat de Un om neobișnuit, doamna Monica Onojescu.
Când copiii doamnei învățătoare au apărut în fața participanților adunați la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj (locul în care s-au desfășurat multe dintre activitățile Lecturiadei), ca să-și prezinte proiectul, am avut senzația că în încăpere s-a deschis – larg – o fereastră uriașă.
„Zâmbete de soare” se numește clasa din care fac parte micuții care azi încep clasa a II-a. Un nume potrivit pentru prezența lor tonică, luminoasă.
Copiii aveau în ochi o anume sclipire; aveau un anume fel de a vorbi în fața noastră, niște străini; o anume dezinvoltură, lucruri care m-au făcut să fiu sigură că la școală învățătoarea lor îi încurajează să se exprime liber, fără teama de a greși; că alături de ea cei mici se simt în siguranță; că sunt, deja, autonomi, când vine vorba de îndeplinirea îndatoririlor școlărești; că ei cresc înconjurați de multă dragoste; că – în ochii învățătoarei lor – fiecare dintre cei 36 de elevi din clasă este UNIC.
Cum, alături de micuți, la Cluj erau prezenți și părinții lor, nu m-am putut abține și i-am întrebat dacă tot ceea ce cred eu despre „Doamna” și despre copii e adevărat.
Am primit, drept răspuns, această scrisoare. (Ioana Revnic)
*
O admir! O admir pentru profesionalism, o admir pentru delicatețe, o admir pentru că știe să ofere iubire și mai ales pentru că face ca școala să fie o adevărată plăcere pentru micuții care, în altă toamnă, pășeau neîncrezători pragul clasei „ZÂMBETE DE SOARE”!
O prețuiesc din toată inima pentru modul în care reușește să-mi valorifice copilul, să-i șoptească cuvinte de mângâiere la ureche de fiecare dată când o simte emoționată, pentru evenimentele numeroase la care m-a făcut părtașă în acești doi ani de zile, smulgându-mi de fiecare dată zâmbete și lacrimi de fericire!
Am multe motive pentru care să o consider cea mai bună alegere pentru fiica mea, dar probabil, cei care nu cunosc omul, le vor considera pe toate „șiruri de mărgăritare” așternute pe o foaie de hârtie.
„O iubesc pe doamna! Este frumoasă, blândă, elegantă, blajină, zâmbește mereu…mami, îmi place la școală!” Aceasta a fost reacția fiicei mele după prima zi de școală! Ce-mi trebuia mai mult?!? Nu mi-am imaginat însă, că ceea ce avea să urmeze, o să-mi depășească într-atât așteptările!
Zilele la școală au devenit o adevărată sărbătoare, copilul meu era cu fiecare zi ce trecea mai fermecat de prezența acestei femei minunate, dar și mai motivat să ofere tot ce avea mai bun.
Diminețile începeau..și încă încep cu un cântec și cu noutățile zilei.
Copiii sunt provocați să „scormonească” după informații inedite legate de ziua respectivă și așa am ajuns și noi părinții mai informați și mai ancorați în realitățile cotidiene.
Activitățile extrașcolare sunt adevărate sărbători la care participăm cu sufletul la gură, gâtuiți de emoții, dornici să vedem ce mai pune la cale alături de copiii aceștia minunați. Nu voi uita nicicând sărbătorirea celor „100 de zile de școală”, prilej cu care fiecare copil, alături de un părinte, și-a prezentat colecția de 100 de obiecte! A fost un adevărat regal..idei ingenioase, creativitate, migală, dorința de fi cât mai coerent în prezentare, brioșe, tort, emoții, îmbrățișări…multe fotografii, adevărate mărturii ale primelor momente memorabile petrecute la școală alături de fiica mea! Un moment regizat cu foarte mare pricepere de către doamna învățătoare!
Nici serbările organizate cu mult simț artistic, nici prima excursie, nici proiectele care au creat coeziunea clasei făcându-i pe copii să se întâlnească în weekenduri, nu vor putea fi date uitării prea curând.
Copiii citesc! Nu bine, foarte bine! Nu mult, ci foarte mult! Nu obligați, ci din plăcere! Copiii își împărtășesc impresiile de lectură în cele mai inedite moduri!
TOTUL I SE DATOREAZĂ DOAMNEI! A găsit calea spre lectură, iar eu „îmi scot pălăria” cum zice francezul, în fața miracolului săvârșit! Este o realizare extraordinară pentru acești copii, de doar 8 anișori, să-și dăruiască cu atâta drag cărți la zile de naștere ( la care, apropos, participă și doamna!), să mergă din proprie inițiativă să-și achiziționeze titluri noi pentru a le prezenta în cadrul orei de lectură de vinerea, pentru a-și convinge colegii să le citească cartea! Și-au desenat mesajele cărților pe tricouri care se află atârnate simbolic pe o sârmă de rufe în clasă, obiecte care ne șoptesc parcă, de fiecare când trecem pragul clasei, că acolo trăiesc într-o lume de poveste.
ESTE MINUNATĂ! Are inițiativă și asta se observă în orice activitate pe care și-o propune la clasă. A reușit absolut tot ceea ce și-a pus în gând să facă și cred că se auto depășeșește cu fiecare zi petrecută la catedră!
Festival de teatru, monologuri, piese cu decoruri minunate, costume…sunt ultimele isprăvi ale doamnei noastre! În acest weekend a organizat, în cadrul proiectului „ÎN PAȘI DE POVESTE SPRE TEATRU”, prima ediție a FESTIVALULUI-CONCURS DE TEATRU “MICI ACTORI ÎN ROLURI DE POVESTE”, dedicat școlarilor mici, care s-a dovedit a fi un mare succes (Citiți AICI povestea festivalului.)
Nu am reușit, în mod evident, să redau aici toate calitățile doamnei noastre. Dar știu sigur că merită cu prisosință să-și găsească locul printre cele #100 de nume!
Cine este acest om minunat? CARMEN FAUSTA ZECHERU, învățătoarea-model a fiicei mele, de la Școala Gimnazială Nr 11, din Buzău! Chapeau bas!
Cu prețuire,,
Anca Stroe,
un părinte greu de muțumit! 😉
33/#100denume
Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui!
Fotografii de la Lecturiada 2018
