Aș putea declara, fără exagerare, cartea despre Almanzo, cartea acestei ierni care își târăște ultimele două zile ce miros, deja, a primăvară.
Vorbesc despre “Băiat la țară*”, o carte care a stat câteva luni bune pe pervazul nostru, doar-doar ne-om face timp să o începem. Dar și când am început-o, a fost singura din care am citit, seară de seară, multe săptămâni la rând.
“Băiat la țară”, această carte densă, cu multe capitole, cu câteva ilustrații grafice inserate ici-colo, pentru a înțelege mai bine unele lucruri explicate, ar părea plictisitoare dacă nu ar avea ceva care să atragă. Iar ceea ce atrage este povestea în sine.
Povestea unei familii din Canada, care locuiește lângă orașul Malone, într-o casă confortabilă, zdravănă și dotată cu absolut tot ce este necesar unei familii să trăiască bine în ea, să muncească și să se întrețină.
Familia Wilder, formată din Tata, Mama și cei patru copii, pare, adesea, ca un personaj colectiv. Sunt uniți, se susțin, muncesc împreună, mănâncă împreună, petrec împreună și au ieșiri tot împreună. Însă simțim, încă de la primele pagini, că există un personaj principal în jurul căruia se țese povestea devenirii lui, iar acesta este băiatul cel mic, Almanzo. El este nimeni altul decât viitorul soț al autoarei cărții, Laura Ingalls Wilder, cea care a scris “Căsuța din inima codrilor”, prima din îndrăgitele povești despre pionieratul american de la sfârșit de secol al XIX-lea, adunate în seria “Căsuța din prerie”, publicate la noi de editura Anacronic.
Cartea de față începe înaintea celei de-a noua aniversări a lui Almanzo, pe care o așteaptă cu multă nerăbdare și emoție. Îl însoțim pe acest băiat muncitor și curajos de-a lungul anotimpurilor copilăriei lui și ajungem să-l îndrăgim și să îl simțim ca pe un prieten datorită calităților lui care îl fac să semene cu un mic super-erou: este foarte curajos, puternic și dornic să facă mereu ceva mai mult, care să îi dea încredere și să îl facă să se simtă puternic și priceput, ca tatăl lui.
Tata și Mama sunt polii de putere și de respect în casă, în fața copiilor. Tata este modelul băieților, iar Mama, al fetelor. Rolurile în familie sunt foarte bine stabilite și cunoscute și nimeni nu se gândește vreo clipă să nu le respecte, ele sunt înrădăcinate in fiecare membru al familiei. Băieții muncesc la câmp, în curte și au grijă de animale, fetele se ocupă de casă, de gătit, de făcut fel de fel de conserve și lucru de mână. Felurile de mâncare pe care le fac sunt specific americane, iar modul de conservare a multor alimente este descris amănunțit.
Copiii sunt crescuți în spiritul valorilor puternice ale familiei, respectului și ascultării față de părinți și al unui adevărat cult al muncii făcute de dragul pământului și al bucuriei de a avea, din munca propriilor mâini.
Peste toate acestea, copiii sunt și ei ca alți copii, le place să se joace, uneori lipsesc de la școală și se bucură, fac năzdrăvănii și se acoperă unii pe alții, se ceartă între ei, dar apoi se împacă și își duc dorul când nu sunt împreună.
Noi am citit-o cu mare drag, iar copiii au adorat-o. Mina, băiețelul meu, datorită faptului că este vorba de un băiețel de vârsta lui, Nectaria, datorită faptului că îi amintește de viața la țară, la bunici. Mariei, de numai 5 ani, i-a plăcut pentru că Almanzo este foarte drăguț, că are surori și părinți și că are prieteni, după cum ea însăși a spus.
Cartea ne duce înapoi, în timp, într-o lume fără tehnologie, cu un alt fel de confort și belșug, cu principii și valori de viață sănătoase pe care ne dorim să nu le uităm și să le transmitem copiilor. Almanzo poate fi un model pentru orice băiat de vârsta lui, așteaptă numai să îl descoperiți între paginile cărții.
Un text de Mădălina Andreescu
*Laura Ingals Wilder, Băiat la țară, Editura Anacronic pentru copii, 2018, 384p.
