Zăpada moale și plăpândă formează peisajul perfect. Colindele corului răsună minunat în fața ușii frumos decorate cu o ghirlandă pe care scria: Crăciun binecuvântat!”
Pare un Crăciun perfect, de neimaginat, dar eu nu trăiesc în filmele americane. Crăciunul meu e puțin altfel…
Mă numesc Emily trăiesc alături de bunica mea și de fratele meu mai mare, Andrei. Știu că toate poveștile de Crăciun par a fi perfecte, însă a mea este diferită.
Să o iau cu începutul!
Suntem în data de 24 decembrie și am împodobit bradul singură, pentru că ceilalți membri ai familiei sunt cufundați în veșnica tristețe care ne învăluie locuința. Magia acestei sărbători minunate nu pare să fi ajuns și în casa mea. Fratele meu zice că am devenit un fel de Grinch de când a murit mama, dar nici el nu este de lăudat.
În seara de Ajun a plecat cu prietenii lui, pentru a scăpa de atmosfera apăsătoare de acasă. Bunica mea este foarte bătrână, abia mai merge, nu mai spun că fără proteza ei de fier și aparatul auditiv, nu poate face mai nimic. Majoritatea timpului mi-l petrec cu motanul meu, Roco, și colegul meu de clasă, Tudor, un tip cam ciudat, dar … cine sunt eu să îl critic? Este singurul meu prieten. Îl apreciez că îmi este alături!
În seara aceasta mă duc la biserică unde trebuie să am grijă de lumânări. Era ocupația bunicii, dar, acum că nu se mai poate mișca, trebuie să îndeplinesc eu această sarcină.
Afară ninge frumos, fulgii alunecă ușor spre pământ. Am observat că viața mea se aseamănă cu cea a steluțelor de nea care cad cu nemiluita din cer: SINGURĂTATEA! Fiecare fulg dansează cu familia sa până ajunge pe pământ. Acolo totul se termină. Dansul lor se spulberă, iar atmosfera devine rece și fără suflare.
Ceva ciudat se întâmplă! Un domn bătrân intră în biserica goală. Nu l-am mai văzut până acum… Scoate din buzunarul paltonului o scrisoare foarte lungă cu multe nume de copii și începe să le citească în șoaptă. Da! E clar! Ceva nu este în regulă! M-am ascuns sub masa de la pangar, ca să nu fiu văzută și să pot urmări ce se petrece.
Din sacoșa domnului a ieșit o ființă învăluită într-o lumină orbitoare, cu o haină lungă și albă, de o frumusețe rară și cu o aureolă ce mă duce cu gândul la îngeri. Să fie, oare, posibil?
– Hei, nu este bine să ieși aici. Dacă te vede cineva?
– Cine? Nu e nimeni aici. Fii mai relaxat, Moșule.
– Cum să mă relaxez când este aproape Crăciunul și nu am terminat de pregătit darurile?!
– Da, ai dreptate, punctualitatea trebuie să fie la ordinea zilei, altfel nu vom putea duce toate cadourile și Crăciunul va fi pierdut, zise un omulet mic, cu niște ochelari pătrățoși și un nas cârn, ieșit și el din sacul moșneagului.
– Linisteste-te, doar el este Moș Crăciun. Nu a existat niciun an în care să nu fi reușit. Avem timp!
Asta nu se poate! Ajunul meu rece și trist s-a schimbat într-un Crăciun de necrezut! Dar eu nu sunt într-un film…. Credeam că Moș Crăciun este paznicul din mall! Trebuie să aflu mai multe, asta este șansa mea!
– Bună seara, am zis cu mare entuziasm!
– Bună seară! zise omulețul straniu.
– Ți-am zis că putem fi văzuți! Exclamă Moșul. Eu tocmai plecam.
– Liniștiți-vă, pare o fetiță tare drăguță! Cum te cheamă?
– Sunt Emily, iar tu ești… un spiriduș, cred…
– Nu, sunt unul dintre îngerii care îl ajută pe Moș Crăciun, mă numesc Simon. El este Rick, cel mai organizat îngeraș dintre toți, iar el este Moș Crăciun, ADEVĂRATUL Moș Crăciun.
– Noi avem multă treaba și trebuie să plecăm, ne-a părut bine! Haideți, să mergem, spuse Moșul grăbit.
– Stați! Toate Crăciunurile mele au fost triste și singuratice. Acum că v-am întâlnit, mi se pare că totul ar putea lua o întorsătură! Mă puteți ajuta? Pot veni cu voi în schimbul acestui mic ajutor și vă pot ajuta la împărțirea cadourilor sau la orice va fi necesar.
– Moșule, spune ceva!
– Te rog să ne spui povestea ta!
– Nu știu ce să zic…
– Te rog! spuse Moșul.
– De când a murit măicuța mea, sunt un suflet rătăcitor. Nu-mi găsesc liniștea! Ce rost mai are?! Bunica este tot mai tristă, iar fratele meu mă evită. Ce să fac? Cum pot schimba situația? Lacrimile îmi năvălesc obrajii.
– Dragă, Emily… rezolvarea este în inima ta! Înconjoară-i pe cei dragi cu iubire și se vor vindeca de adânca tristețe în care sunt cufundați. Acordă-le timp și bucură-te de compania lor. Bunica ta are nevoie de tine zilnic. Nu o abandona!
– De unde știa Moșul că bunica are nevoie de mine?! Oare e Moșul sau Tatăl Ceresc?
Brusc, se auzi un zgomot. Mi-am dat seama că totul a fost doar un vis. Icoana Fecioarei Maria, Mama îndureraților, s-a desprins din cui și a căzut pe masă. Ce vis! M-am trezit tot în pangar, dar mă simțeam ca și cum aș fi în al nouălea cer. Poveștile perfecte de Crăciun depind doar de tine! Are dreptate moșneagul!
Cerul este de vis, iar fulgii cad cu străluciri argintii, formând o dumnezeiască coregrafie. Se aud colinde, dar în jur nu zăresc pe nimeni! Parcă toți îngerii cântă în cer! Știu acum că și mama mea este unul dintre îngerii care cântă. Sigur mă privește din cer cu bucurie! Poate chiar ea mi l-a trimis în vis pe moșneag, pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat Crăciunul.
Crăciunul a intrat de atunci în inima mea, am învățat să îl prețuiesc printr-un singur vis. Nu mă mai simt singură! Mama e cu mine în fiecare zi, de acolo, de sus!
Crăciun binecuvântat tuturor! Crăciunul este în sufletul nostru, nu pe masa îmbelșugată!
Maya-Anisia Ivașcu
Clasa a VI-a A
Liceul Teoretic „Sfinții Trei Ierarhi”, București
Prof. coord. Simona Minciu
Pictură da Alexandra Nicoleta Dalea
Lucrări participante la concursul „Nașterea Domnului” – SOPS 8, decembrie 2020
