De dimineața până seara, un orb cerșea în piața mare din oraș. Îl știau toți, mai ales pentru că, atunci când se întorcea noaptea acasă, obișnuia să ducă cu el o lumină. „Un orb cu lumină, cine a mai văzut așa ceva?! Prost mai poate fi!” comentau cei mai mulți. „De ce-și mai luminează calea?! La ce îi mai trebuie lumină unui nevăzător?”
Se spune că multă vreme, nu a zis nimănui nimic. Până când i-a răspuns unuia dintre cei care îl tot necăjeau: „Port lumina cu mine, ca să nu dea peste mine unul care vede!…”
Adevărul e că, uneori, cei sănătoși din jurul lui i se păreau mai orbi decât el, care nu văzuse niciodată. Erau orbiți de răutate, de egoism, de indiferență…
***
Un asemenea orb cerșea și în vechiul Ierusalim. Într-o zi, Iisus și apostolii l-au întâlnit. Pe ucenici nu i-a lăsat indiferenți suferința bărbatului, de aceea l-au întrebat pe Mântuitorul dacă boala avea vreo legătură cu păcatele sale ori cu păcatele părinților, cum se credea mai demult. Nici vorbă, le-a explicat Iisus. Se născuse orb! Dar în curând se va vedea cât de minunat lucrează Dumnezeu cu-acest om care trăise doar în întuneric.
Hristos S-a apropiat de el, a luat pământ și l-a amestecat cu scuipat, i-a acoperit ochii cu-acest amestec și l-a trimis să se spele la scăldătoarea Siloam. Bolnavul a mers, și-a curățat ochii de noroi și s-a făcut bine.
Sfinții Părinți spun că nu apa i-a deschis ochii, ci porunca dumnezeiască a fost cea care a făcut minunea. Iisus ar fi putut să îl vindece pe loc, dar l-a trimis la scăldătoarea de la marginea orașului, pentru a le arăta celorlalți cât de ascultător este orbul. El nu a întrebat de ce e necesar să meargă până acolo; nici nu a spus că nu are cine să îl ghideze, ca să găsească locul. A făcut, pur și simplu, exact ce l-a îndemnat Mântuitorul.
Iar după ce și-a recăpătat vederea, s-a întors printre ceilalți ca mărturisitor al lui Hristos.
Când l-au văzut sănătos, cei din jur au început să se întrebe: „Este cel care ședea și cerșea?” „El este!” spuneau unii. „Nu este el, ci seamănă cu el!” interveneau alții…
„Eu sunt”, le răspundea tuturor și le povestea ce miracol a trăit.
Neîncrezători, iudeii le-au cerut fariseilor să lămurească lucrurile. Aceștia l-au întrebat ce i se întâmplase.
În fața lor, bărbatul a mărturisit totul, fără să se teamă. Despre Iisus a spus că e proroc, chiar dacă fariseii îl făceau păcătos sau străin de Dumnezeu, fiindcă vindeca oamenii sâmbăta, când evreii nu ar fi avut voie să facă absolut nimic. De fapt, ei îl invidiau pe Hristos pentru că avea puterea de a face minuni; pentru că oamenii îl iubeau și îl urmau.
Ca să arate, totuși, că cel vindecat minte, fariseii i-au luat la întrebări pe părinții lui. Ei au confirmat doar că fiul li se născuse bolnav. Despre minunea care i se întâmplase nu au zis mare lucru, ca să nu fie dați afară din sinagogă, cum pățeau cei care Îl mărturiseau pe Hristos.
În schimb, fostul orb nu s-a lăsat intimidat. Ba chiar i-a înfruntat pe fariseii care îl denigrau pe Mântuitorul: „Niciodată nu s-a auzit de cineva care să fi vindecat un orb din naștere”, le-a zis el. „Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic” a adăugat, iar învățații l-au ocărât și l-au alungat din templu, pentru că i-a pus în dificultate.
Când a auzit ce a pățit, Iisus l-a căutat și a stat din nou de vorbă cu el. De data aceasta, l-a întrebat dacă crede în Fiul lui Dumnezeu. „Cine este, ca să cred in El?” l-a iscodit cel vindecat. „Cel ce vorbește cu tine”, i-a explicat Hristos, iar omul nu a mai pus nicio altă întrebare. A răspuns doar atât: „Cred, Doamne!”. Apoi, I s-a închinat.
Până acum, bărbatul le vorbise tuturor despre puterea vindecătoare a Mântuitorului. Acum – fără nicio urmă de îndoială – mărturisea dumnezeirea Acestuia.
Rămâne, totuși, o întrebare: De unde avea un simplu cerșetor atâta putere de a înțelege, atâta înțelepciune?
Iisus îi redase lumina ochilor, iar odată cu ea, i-a luminat și mintea, ca să înțeleagă lucruri tainice. În plus, sufletul i s-a deschis și, pe lângă ascultare, pe lângă credință, în el și-a făcut loc puterea de a mărturisi.
Oare cum și-a continuat viața acest om luminat de însuși Fiul lui Dumnezeu? Eu îmi imaginez că le-a tot povestit semenilor ce a trăit: ca „să-L vadă” și alții pe Hristos, Lumina lumii. Și să creadă în El.
ÎNTREBĂRI ȘI ACTIVITĂȚI PENTRU COPII
- Precizează două asemănări între povestioara de la începutul textului și întâmplarea din Evanghelia de azi.
- Imaginează-ți cum percepe un orb lumea din jur. Vorbește despre gândurile pe care le-ar putea avea acesta.
- Povestește întâmplarea din Evanghelia de azi: a) din perspectiva orbului vindecat de Iisus; b) din perspectiva părinților acestuia; c) din perspectiva unui iudeu care nu crede că orbul a trăit o minune.
- Cum se manifestă, după părerea ta, orbirea sufletească?
- Povestește un alt episod din Biblie care arată ce minuni face Dumnezeu cu oamenii simpli.
- „Eu sunt Lumina lumii” spune Iisus, în Evanghelia de azi. Explică aceste cuvinte ale Mântuitorului. Desenează ce îți sugerează ele.
Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet (SOPS)
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
Desen de Alexandrina Nicorici, 11 ani, participantă la concursurile SOPS
