Vara este anotimpul ieșirii din timp, din spațiu și din rutina vieții, pentru a pune început bun unui nou an, care începe să curgă, pentru mulți, odată cu primele zile ale lunii septembrie. Iar cum simbolul ieșirii din timp este povestea, iată o carte care ne poartă și în timp, și în spațiu, în Dobrogea de ieri și de azi, în vremuri atemporale, cu personaje legendare din povești cu tâlc, cu miros de alge, gust de piperichi și sarailii și tihnă ca pe Tărâmul Bunătății, de pe malul Mării Binevoitoare.
Aceasta este „Cartea bunătății. Povești din Dobrogea”, în care scriitoarea Cristina Andone, împreună cu un buchet de ilustratori – Oana Maries, Annabella Orosz, Andrei Damian, Adriana Gheorghe, Sebastian Oprita, Patricia Suliman, Raluca Tinca -, aduce în fața cititorului un adevărat mozaic vizual, lingvistic și cultural, prin intermediul Editurii Univers, colecția Unicorn.
Scăldat de valuri sărate de mare, împărțit în trei brațe de fluviul Dunărea, dând Delta cea fără de asemănare, îmbibat de istorie, cu cetăți devenite ruine, cu mâncăruri și tradiții unice, tărâmul acesta, punct necontenit de atracție pentru toți turiștii, te cheamă la povești. Căci, în Dobrogea, oamenii nu se grăbesc. În Dobrogea, oamenii stau la taifas, în jurul mesei pline, pe care se pun, de la început, toate bunătățile. „Iar povestea începe cu dorința celuilalt de a asculta”, spune autoarea.
Cele opt povești dezvăluie o lume fascinantă, în care azi își duc traiul în bună pace optsprezece neamuri, cele mai multe dintr-o zonă geografică din România. Ca și în celelalte cărți din seria „Cartea bunătății”, autoarea a dorit să recupereze povești din satele noastre românești, să redeschidă izvorul de bunătate și înțelepciune care vine dinspre sat. Poveștile din cartea a treia a seriei, culese din Dobrogea, vorbesc despre Enisala, vechea cetate genoveză, despre un sacagiu din Tulcea, Acuș-Măgăruș, despre un căluț-de-mare, Tei și steaua fără nume, despre un băiat de piatră, despre cum au apărut brațele Dunării și Cheile Dobrogei. Povești încărcate de legendă și de istorie care întrețin frumusețea acestui tărâm binecuvântat.
Ieșirea din poveste se face prin proverbele și zicerile de la final, culese din satele bătute la pas de autoarea cărții, chintesență a înțelepciunii populare și a experienței de viață a locuitorilor dobrogeni: „Dacă plouă, e pâine”, „Bunătate înseamnă să păstrezi o cană cu cireșe pentru prietenul tău care are în curte doar ceapă”, „Cine stă împreună la masă rămâne împreună acasă”, „Rămâi acolo unde e mai mare nevoie de tine” și altele.
„Cartea bunătății. Povești din Dobrogea” ne amintește că bunătatea este ușor de făcut, că ea înseamnă a fi împreună, în pace, și începe cu liniștirea și cu bucuria pentru clipa dată, ca de un grăunte fără de moarte.
Articolul se găsește și aici: https://tinyurl.com/3d3wr5ha
