Luminițele clipesc energic, asemenea artificiilor. Au atâtea culori minunate! Fereastra aburită toată și plină de zăpadă pe exterior pare că luminează împreună cu ele sau este doar reflexia?
Fulgii groși se izbesc cu putere în fereastră, iar norii albi ca rochia unei mirese nu se mai opresc din a se înghesui și mai mult pe cer. Zăpada zboară nebunește prin aer și pare că nu mai are deloc răbdare să ajungă pe pământ. Câțiva omuleți de zăpadă își făcuseră deja apariția. Aceștia stăteau veseli în mijlocul curții, pândind parcă vreo rază de soare care să le lumineze pieptul. Oricum, pentru ei soarele nu era deloc redutabil, pentru că acum doar convențional se spunea că „mai răspândește căldura”, căci parcă nu mai era același soare blând care încălzește ușor natura primăvara, mai ales soarele de vară sau cel călduț de toamnă.
Îmi iau privirea de la luminițele pe care avusesem grijă să le aprind cu o oră mai devreme și decid să merg să văd ce mai face bunica.
Cobor cu grijă scările și inspir cu plăcere aroma de la cozonacul cu ciocolată copt de mama, ca în fiecare an. Intru tiptil în cameră, unde o surprind pe bunica mea aranjând cu grijă la fereastră o ghirlandă verde și voluminoasă. O văd îndreptându-și privirea spre cer, stând și reflectând acolo de una singură. La felul în care își mijește ochii, mă gândesc că poate își dorește să afle cam cât ar mai dura ninsoarea aceea abundentă. Aș vrea să-i spun că și eu mă întrebam același lucru, dar până la urmă nu știam exact la ce se gândea. Zâmbesc atunci când își întoarce privirea spre mine și îi ofer un fulg Origami făcut de mine în dimineața aceea special pentru ea. Iar la rândul ei, bunica zâmbește fericită luându-și cadoul.
Ceva mai târziu, intru în camera mea. Privesc spre ceas. Ora 19.00. Decid să mai citesc puțin despre Nașterea Mântuitorului. Iau Biblia mea pentru copii și încep să citesc în Noul Testament. Ilustrațiile superbe de pe paginile lucioase mă încântă din plin și nici măcar nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul. Mai citesc un capitol. Zâmbesc atunci când realizez că am citit treizeci de pagini. Pur și simplu ador această Carte!
După ce așez cu mare grijă Biblia în dulap, realizez că deja este ora 20.00. Privirea îmi cade pe brăduțul frumos împodobit din camera mea. Steaua din vârful lui sclipește mai tare ca de obicei. Deși afară s-a lăsat întunericul destul de bine, atmosfera devine din ce în ce mai luminoasă. Admir toate jucăriile colorate de pe crengile drepte ale bradului. Iar brusc… observ sub el două pungi mari și pline cu cadouri. Zâmbesc involuntar, iar entuziasmul îmi crește peste măsură. Oare să fi venit Moș Crăciun în timp ce eu citeam? Sau să fi lăsat Moșul cadourile sub brad înainte ca eu să fi intrat și să nu fi observat? Imposibil!
Decid totuși să las entuziasmul și curiozitatea să-mi mai crească și plec să-l chem pe fratele meu. Îl găsesc scriind ceva într-un caiet mare și gros. Mă ia de mână și mergem împreună în cameră pentru a vedea cadourile, iar când intrăm, în mod misterios, părinții noștri deja se aflau în cameră. Descopăr în punga mea trei cărți, un pachet cu dulciurile mele preferate și niște sclipici.
De afară se aud artificii și fără să vreau îmi amintesc de luminițele colorate la fereastra camerei în care se afla fratele meu. Arunc o privire pe fereastra camerei mele și văd ceva fantastic: drumurile pline de nea și de oameni de zăpadă, o grămadă de copaci și case decorate frumos cu luminițe de diferite culori și o mulțime de ferestre cu luminile aprinse.
La prima vedere, totul părea să arate obișnuit, dar dacă te uiți mai atent, realizezi că nu era deloc așa. Zâmbesc pentru a mia oară în seara aceea și fără să mă gândesc mai arunc o privire în sus.
Cerul era înstelat, atât de limpede și de liniștit și fără nici măcar un nor.
Lorelia Gribincea, elevă în clasa a VII-a,
Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-Protalent”, Chișinău.
Profesor de limba română Tatiana Melnic
Pictură de Ecaterina Însurățelu, Belgia
Lucrări participante la concursul „Nașterea Domnului” – SOPS 8, decembrie 2020
