Pe locul în care azi se află Mănăstirea Putna, pe marginea pârâului Putna, era o pădure bătrână, la poalele unor dealuri înalte ca munții.
Aici, într-o chilie săpată în stâncă, trăia un călugăr: Daniil Sihastrul. Se spune că acesta a fost coborât din cer de Dumnezeu pentru a face bine oamenilor.
Într-o seară a venit la el Ștefan cel Mare cu un argat de-al său. Fusese învins de dușmani și căuta loc de odihnă. Și s-a așezat să se odihnească pe o piatră mare, de lângă chilia călugărului. Cum stătea el așa, a văzut o lumină în fereastra chiliei, căci atunci Daniil Sihastrul își făcea rugăciunea sa de seară. Îndată ei au mers către chilie, căci erau tare flămânzi.
Ajunși acolo, Ștefan a bătut în ușă.
– Cine-i acolo? întreabă Daniil.
– Om bun, răspunse Ștefan.
– Dacă e om bun, să intre!
El a intrat. Iar călugărul l-a întrebat ce a pățit.
Năcăjit și amărât cum era, Ștefan nu a zis nimic.
– Eu știu ce-i cu tine, a spus sihastrul. De asculți ce ți-oi spune, să știi că învingi păgânătatea. Altminteri e rău!
– Jur pe feciorul meu că ți-oi asculta toate poruncile! a zis domnitorul.
– Atunci, pune urechea la piciorul meu cel stâng! Ce auzi?
– Ce s-aud? Numai plânsete și jăluiri.
– Bine zici! Acestea, Ștefane, să știi că-s jăluirile țării! Pune acum urechea la piciorul meu drept! Amu, ce auzi?
– Amu, aud cântece frumoase.
– Bine zici! Pune gând ca, de unde ai auzit acele cântece, să faci o mănăstire!
– Dar unde cântă? întrebă Ștefan.
– Iacă, acolo, acel deal, suie mâine dis-de-dimineață pe el și trage cu arcul iar unde o să găsești săgeata înfiptă, să știi că de acolo s-aude cântând!
Apoi, Sfântul Ștefan a cerut, apoi, de mâncare pentru el și pentru argatul lui. A căutat Daniil în toate părțile, până a aflat un pic de prescură din care i-a dat și lui Ștefan, și argatului, și i-a mai rămas și lui un pic.
După ce au terminat ei ospățul, s-au culcat amândoi în chilie, iar săhastrul a rămas afară ca să-i păzească. Când răsări soarele, Daniil bătu la ușă:
– Scoală, Ștefane, și du-te! a zis el.
Ei s-au sculat îndată și s-au suit pe Dealul Crucii, dealul pe care li l-a arătat Daniil Sihastrul. Ștefan a scos arcul și a tras, dar săgeata s-a împlântat hăt, în pădure. Au mers în căutarea ei. Au cercetat ce au cercetat și au găsit-o împlântată într-un paltin bătrân.
În acel loc a fost ridicat altarul mănăstirii, iar o parte din paltin s-a păstrat în altar.
Sfântul Ștefan a pus piatra de temelie a mănăstirii în ziua de 10 iulie 1466.
Pentru dragostea față de acest loc, și-a ales de atunci să fie înmormântat aici.
Dacă nu ați fost până acum la Mănăstirea Putna, la mormântul Sfântului Ștefan, vă îndemn să o faceți. Veți afla aici alte povești despre acest domnitor numit de supușii săi Ștefan cel Bun. Povești despre credința lui, despre ascultare, despre dragostea sa pentru oameni. Despre faptul că binele este o alegere care poate să fie mereu făcută.
Ascultați și varianta audio:
Adaptare după Legenda Mănăstirii Putna,
de pe www.stefancelmare.ro, secțiunea LEGENDE
Ilustrații de Astrid Mușat, preluate din volumul Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, publicat la Editura Mitropolit Iacov Putneanul, a Mănăstirii Putna.
Cartea a apărut în colecția Viețile sfințile povestite copiilor și se găsește pe www.putna.ro, secțiunea Publicații.
