În ajunul sărbătorii Nașterii Domnului, stăteam liniștit la geam și priveam cum fulgii cad lin. Deodată, am văzut o stea mare și luminoasă. M-am îmbrăcat bine și am ieșit afară ca să o urmăresc. Când am ajuns în dreptul ei, am văzut un cerc ciudat. Era un portal. Am intrat în el și m-am teleportat miraculos undeva, foarte departe de casă.
În fața mea era iarăși o stea, care strălucea mai tare decât toate celelalte la un loc. Am alergat spre stea și ea se apropia tot mai mult de mine. Dintr-odată, lumina m-a cuprins, m-a copleșit și m-am trezit într-un grajd. Acolo, erau animale care se închinau, Fecioara Maria, Iosif, Magii cu daruri și în iesle pruncul Isus, micuț și drăgălaș, abia născut, înfășat în scutece de bumbăcel.
Am simțit atunci o emoție puternică, plăcută în suflet, un nor de pace mi-a cuprins întreaga inimă. Deodată, mi-am dat seama că nu am un dar pentru Mântuitorul meu.
Apoi mi-a venit o idee, m-am gândit că pot să-i dau ce am eu mai de preț: credința, dragostea și sufletul meu. Am îngenuncheat lângă iesle, am închis ochii și m-am rugat din inimă, celui Mic, dar Măreț, pruncului Iisus.
A trecut ceva timp, m-am trezit în patul meu, era dimineața de Crăciun și am alergat spre bradul împodobit cu ghirlande și globuri.
Sub brad erau o mulțime de cadouri împachetate frumos, dar minunea de ieri a fost cel mai prețios cadou pe care l-am primit vreodată de Crăciun.
Josan Eduard, 9 ani
Pictură de Busuioc Maximilien, 9 ani, Belgia
Lucrări participante la concursul „Nașterea Domnului” – SOPS 8, decembrie 2020
