26 August 1954
M-am întrebat adeseori în ce constă prestigiul unui dascăl și întotdeauna mi-am răspuns: pe dedesubtul pregătirii profesionale trebuie să se simtă omul de calitate.
Orice s-ar spune, tineretul încă mânat de instinct sănătos e atras de calitate.
Firește, îl fascinează strălucirea, brio-ul unui dascăl tobă de carte și talentat, dar cu antenele instinctului descoperă curând golurile dincolo de fațadă.
„Un om” este mai presus de toate „un om”. „Nature may say: that was a man”. Nici chiar Shakespeare nu a găsit o expresie mai potrivită pentru a desemna valoarea omenească, cel puțin în viața pământească. Ca și Montaigne, el dă locul de cinste măsurii omenești între Înger și Bestie. (…) Dar când ne amintim cuvintele Mântuitorului, găsim că el își zice „Fiul Omului” și Fiul lui Dumnezeu”.
A fi om înseamnă, prin urmare, mai mult decât a fi inteligent și o ființă adaptată naturii. A fi om înseamnă a fi un biruitor al animalului din tine și a fi „capabil de Dumnezeu”. Un om nu e niciodată gata, adică încheiat. El este în necontenită creștere, adică în necontenită depășire de sine. (…)
E drept că educația și influența ei de-a lungul anilor nu se poate nega. Dar poate ea forma calitatea umană?
Desigur că da, numai că problema e tocmai care e metoda adevărat eficace pentru a dezvolta umanul din om?!
Alice Voinescu, Scrisori către fiul și fiica mea,
Editura Dacia, 1994
58/#100denume
Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui.
Citiți poveștile din proiectul 100denume!
*
Alice Voinescu a fost scriitoare, critic de teatru, profesoară. Și prima româncă doctor în filosofie la Sorbona. A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București.
(Pictură: Jean Baptiste Simeon Chardin – La jeune institutrice)
