Cine ar avea tăria de caracter și mai ales puterea de a da, în fiecare zi, lumină din propria lumină? Cine ar avea răbdarea de a întinde de fiecare dată același braț puternic și de a scoate din nepricepere și teamă orice lumină mică, încă necoaptă, care nu poate străluci încă în toată splendoarea ei, dar, care nici nu poate fi stinsă?

 

Cine ar avea suficientă dragoste și empatie, încât, atunci când o lumină greșește, se retrage și ar vrea să renunțe la strălucire lăsând deasupra ei să crească un val de ceață, nu ar privi cu ură și dispreț, ci ar privi cu duioșie și ar rupe puțin din el însuși, doar ca acea lumină să continue să strălucească?

 

Cine și-ar folosi în fiecare zi glasul pentru a repeta continuu învățături care să facă lumina să ardă?

 

Cine, chiar și după ce și-a terminat ziua de muncă, pentru o lumină ușor rătăcită, ar mai sta încă o oră doar ca să păstreze acea sclipire vie?

 

Da, acel cineva este profesorul, iar lumina este mintea noastră. Cu fiecare strălucire (adică învățătură nouă) ea devine o lumină și mai puternică, dar de fiecare dată când există ceva rămas neînțeles, acea lumină își pierde din strălucire și valoare, adică mintea riscă să rămână una simplă, fără nimic deosebit, sau chiar ajunge să degradeze.

 

Profesorii sunt aceia care pe lângă faptul că își dedică viața educației, ne și ajută să ne reaprindem lumina atunci când e pe cale să își piardă din strălucire.

 

Am avut parte de mulți astfel de dascăli, care să mă ajute și să mă susțină, dar consider că profesorii nu sunt doar cei ce predau într-o școală, ci pot fi și cei ce ne luminează mintea în fiecare zi cu sfaturi. Fie că e vorba de părinții noștri, de prieteni, de frați, surori sau bunici.

 

Spre exemplu, eu am învățat foarte multe de la mama mea care, de altfel, este conferențiar universitar. Am învățat că bunătatea nu te costă nimic. Că un simplu zâmbet și că iubirea necondiționată pot vindeca chiar și cele mai adânci răni.

De asemenea, am învățat foarte multe lucruri și de la bunica Emilia. Ea m-a învățat că în orice situație, credința, optimismul și încrederea pot opri orice durere, am învățat ce înseamnă să ai o persoană cu care poți vorbi liber despre orice știind că nu vei fi judecat pentru vorbele tale și că lumea e minunată, doar că cel mai mult contează cum alegi să o privești. Învățăturile ei îmi vor rămâne mereu, iar amintirea ei caldă și luminoasă mă va însenina întotdeauna, căci acum, din păcate, nu îmi mai este alături ca să mă îndrume, ci a plecat într-un Loc de unde mă poate veghea și poate observa cum folosesc tot ceea ce am învățat de la ea.

 

Totodată, am învățat și de la bunica Axenia cât de importantă este o atitudine pozitivă și că aceasta te face de fiecare dată învingător.

 

Am învățat și de la fratele meu multe, de exemplu că talentul este un Har de la Dumnezeu și că atunci când  îl ai, nu trebuie să îl pierzi, ci trebuie să îl cultivi, căci altfel riști să îngropi talanțul.

 

Am învățat de la tatăl meu că răbdarea și efortul sunt de aur și că ele pot face minuni.

 

Cu siguranță că mai am multe de învățat de la familia mea și de la oamenii pe care destinul mi-i va scoate în cale și că învățăturile vor fi din ce în ce mai prețioase. Și de fapt, toate acestea nu vin de la sine, ci de la Dumnezeu, care fără niciun dubiu vorbește prin oameni și te povățuiește prin înțelepciunea lor.

 

Nu pot alege un singur profesor. Pentru mine, profesorul nu este doar persoana care te învață dintr-un manual sau care scrie pe tablă. Este mult mai mult de atât. Ar fi greșit din partea mea să vorbesc doar despre unul. Toți m-au luminat într-un fel. Sunt convinsă că vor mai urma și alți profesori pe care să îi țin minte cu drag și că într-o zi, voi deveni și eu un bun Profesor.  

 

Lorelia Gribincea, elevă în clasa a VIII-a,

Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-Protalent”, Chișinău

Profesor de limba română Tatiana Melnic

Lucrare participantă la concursul SOPS 15 – „Recunoștință profesorului meu”

83/#100denume
Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui.

 

În fotografii – Lorelia cu fratele său și cu mama