Amintirile legate de bunei sunt cele mai minunate. Doar gândindu-ne la ei ni se umple sufletul de căldură, bunătate și dor.
Cu multă mândrie îmi amintesc cum a venit bunica pentru prima dată la liceul unde învăț eu. Nu, nu a fost o surpriză, eu o așteptam. Trebuia să mă însoțească la Concursul de poezie: „Suflet de erou” organizat de Inspectoratul General de Carabineri, unde eram invitați.
Am tresărit puțin când ușa clasei s-a deschis și a intrat bunica.
Avea un coș mare în mână și ne-a spus că suntem mari și ascultători.
Mai știa că toți învățăm bine.
Când a dezvelit bunica coșul, am văzut toți o mulțime de hulubași, copți de ea. Mirosul de pâine coaptă a umplut clasa. Am primit și eu un hulubaș împreună cu toți colegii. Gustul și mirosul de pâine de la bunica m-au adus pe o clipă în ograda lor.
De Crăciun merg la bunei
Că la ei ograda toată
Miroase a colăcei,
Biscuiți și pâine coaptă
Stau pe masă hulubașii
Dulciuri multe, un coș plin,
Pregătește bunicuța
Știe că nepoțeii vin.
Text de Cucoș Ilie (9 ani), MENȚIUNE la concursul SOPS22 „Poveștile bunicilor”, decembrie 2023
Desen de Emil Nastas (10 ani), participant la același concurs
