Ce linişte şi ce siguranţă se simte în brațele bunicii!
Recunoştinţa faţă de bunica mea nu o pot exprima decât printr-o îmbrăţişare, pe care i-o ofer de fiecare dată când ne întâlnim.
Sper că atunci când voi fi mai mare, voi putea avea grijă de ea precum şi ea are grijă de mine. Dar cel mai interesant lucru este că ea are în continuare grijă şi de părinţii mei, îi ajută şi îi sfătuieşte fără oboseală.
Draga mea bunică,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu de fiecare dată pentru că te am. Îi mulțumesc pentru grija și răbdarea ta, pentru cântecele de leagăn pe care mi le-ai cântat, pentru poveștile care mă învață să fiu înţeleaptă, bună la inimă şi onestă.
Vei fi veşnic în inima mea.
Te iubesc, draga mea bunică!
Ilustrație și text de Felicia Munteanu, 9 ani, Mențiune la Concursul „Poveștile bunicilor” – decembrie 2023
