În cartea „Fântâna Albă – Golgota neamului”, publicată la Editura Nicodim Caligraful a Mănăstirii Putna sunt adunate mărturii despre masacrul de la Fântâna Albă, din 1 aprilie 1941. Dar și despre oameni curajoși și înțelepți din nordul Bucovinei, care au înfruntat cu demnitate autoritățile comuniste. Oameni de la țară, care au știu cum să vorbească cu generalul Jukov, unul dintre cei mai importanți oameni din Uniunea Sovietică. Acesta venise în regiunea Cernăuți pentru alegeri. Alegeri falsificate, desigur.
Iată ce i-au spus un bărbat și o femeie despre comportamentul sovieticilor.
Țăranul Ioan Răileanu: „Domnule General, stăpânirile sunt date de Dumnezeu – așa ne învață biserica noastră. Dar, nu vă supărați,/ că Dumneavoastră îndată ce ați venit aici ne‑ați luat pâinea de la gura copiilor (…), ne‑ați pus sarcini peste puterile noastre, ați pus biruri mari pe case, pe vite, pe oi, pe preot, pe biserică, ne‑ați măsurat până și gardurile și cotețele din gospodărie. Noi nu avem nimica cu Statul Sovietic, dar nu mai avem ce face, că am ajuns muritori de foame, deși cred că de fiecare dată ne‑am făcut datoria așa cum ni s‑a cerut”.
Cu același prilej, o țărancă, Veronica Amariei i-a spus generalului:
– Eu îs femeie și nu mă bag în treaba bărbaților, dar pe mine mă doare că ne‑ați luat credința.
– Adică cum v‑am luat credința? întreabă generalul.
– Iată cum – ați pus pe biserică un bir de 3.500 de ruble, iar preotului i‑ați luat tot pământul parohiei, i‑ați golit podul de grâne și i‑ați mai pus (ADAOS) un bir de 10.000 de ruble. El și‑a vândut cinci vite mari și acareturi și tot nu‑i ajunge să‑și plătească impozitul, dar la anul ce va mai vinde?
– Dar de ce îți pasă așa de mult de preot, femeie?
– Iacă, îmi pasă, că dacă el nu poate plăti impozitul, o să ne închideți biserica (…), iar noi fără biserică și fără credință nu rămânem, ci o să plecăm de aici chiar dacă ne omorâți, că altă ieșire nu avem.
Ne dați tot felul de ordine ca în duminici și sărbători să ieșim cu animalele la lucru. Învățătorii voștri spun copiilor să sărbătorească sâmbăta, iar Duminica să vină la școală, și‑i învață că nu este Dumnezeu. De asta căutăm altă țară în care să putem fi liberi și să trăim creștinește AȘA CUM AM FOST OBIȘNUIȚI DIN MOȘI STRĂMOȘI. Că aici nici să ne rugăm nu putem.
*
ASTFEL de oameni au ținut neamul românesc și credința vie în nordul Bucovinei, regiune care din 1774 până azi a fost doar 26 de ani într-un stat românesc.
Mulți români din România i-au uitat, dar ei au avut curajul să nu uite România și să se lupte pentru identitatea românească. Acolo, în nordul Bucovinei, sunt multe povești de curaj, iar pe unele le voi spune în alte episoade.
Cartea „Fântâna Albă – Golgota neamului” se poate descărca gratuit de pe site-ul www.putna.ro, secțiunea Publicații.
Ascultați varianta audio a acestei povești. AICI sau pe YouTube.
*
În această perioadă în care #FacemBineleAcasa, vă invit să vă alăturați proiectului Povești de curaj, desfășurat în colaborare cu Asociația România pentru Viață.
Dacă știți o poveste de curaj trăită sau citită, dăruiți-o și altora!
O așteptăm la adresa contact@faptepentruviata.ro.
O vom publica pe site-ul faptepentruviata.ro.
Unele povești vor fi înregistrate audio.
Avem nevoie de povești de curaj, pentru a face astăzi fapte de curaj.
Ioana Revnic și România pentru Viață
