Se spune că doi dintre îngerii din Rai au intrat, într-o zi, în vorbă.
Unul era contrariat că, pe când el se odihnea pe un nor, celălalt zbura încontinuu de la oameni la Dumnezeu și înapoi pe pământ. Atunci, l-a întrebat pe îngerul-călător:
– Ce tot zbori de colo-colo?
– Îi duc lui Dumnezeu mesajele care încep cu „Dă-mi, Doamne!…” a răspuns acesta.
– Dar tu, dragul meu, cum de te odihnești atât de mult?
– Eu, i-a explicat primul înger, duc doar mesajele care încep cu „Mulțumesc, Doamne”*.
*
Fariseul din Evanghelia de azi și-a început rugăciunea mulțumindu-i lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig”.
Avea dreptate! Era un om foarte învățat, studia cărțile sfinte, respecta ce scria în ele și le propovăduia celorlalți credința în Dumnezeu.
La templu, aproape de el, se ruga și vameșul cu care se comparase.
În trecut, vameșii controlau toate mărfurile care intrau într-o țară sau într-un oraș. Păzeau drumurile sau podurile. Încasau taxe pentru lucrurile care treceau prin vamă și nu toți erau cinstiți, când îi puneau pe oameni să plătească. Unii le luau mai mulți bani decât era necesar, cum proceda și acest vameș.
Știind că făcuse lucruri rele, el nu avea curajul să stea în văzul tuturor, ci ședea deoparte, mai ascuns. Îi era rușine și de oamenii din templu, și de Dumnezeu. De aceea, nu îndrăznea să-și ridice privirea către cer, „ci-și bătea pieptul”, rugându-se: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”.
Dintre cei doi, vameșul „s-a coborât mai îndreptat la casa sa”, întrucât a pus în rugăciune smerenie și multă pocăință. Mai exact, și-a recunoscut greșelile, a regretat faptele rele și a cerut ajutor, pentru a se îndrepta. Este exact ce (ar trebui să) facem, când ne spovedim.
Dar oare de ce fariseul nu s-a îndreptat? Făcea fapte bune și nu mințea când Îi vorbea despre ele lui Dumnezeu. E drept că despre păcatele sale nu spune niciun cuvânt. Dar, oricum, Dumnezeu îi cunoștea și meritele, și greșelile. Atunci, ce era nepotrivit, în rugăciunea sa?
El îi desconsidera pe ceilalți, se credea mai bun decât alții, îi judeca pe toți și îi disprețuia. Rugăciunea sa nu îl ajută cum ar fi dorit, fiindcă era lipsită de smerenie. Cum să te „îndrepți”, cum să devii mai bun, dacă ești autosuficient?
*
În parabola de azi se găsesc răspunsuri la multe întrebări: Cum să te rogi? Cu ce sentimente te raportezi la ceilalți? Ce consecințe poate avea mândria? Citind pilda, te poți întreba și altceva: În viața de fiecare zi, e greșit să te lauzi? Poți să nu te lauzi niciodată? Cum să se afle ce știi și ce poți să faci, dacă nu vorbești deloc despre tine? Există o laudă de sine „rea” și alta – „bună”?
Eu cred că din lauda „rea” lipsește recunoștința.
Nu suntem SINGURII autori ai reușitelor noastre sau ai lucrurilor bune care ni se întâmplă. De-a lungul timpului, părinții, profesorii, mentorii și alți apropiați ne-au „pregătit” pentru ele și ne-au ajutat să le obținem.
Nicio izbândă a noastră nu este, de fapt, DOAR a noastră.
Apoi, nu avem multe merite pentru meritele noastre (adică pentru calitățile cu care suntem înzestrați). Dumnezeu ne-a trimis în lume cu niște daruri, iar dacă facem ceva bun, înseamnă că le-am folosit pe-acestea, după voia Lui.
Așadar, în loc să-i cerem lui Dumnezeu mereu câte ceva, poate-ar fi bine să ne începem mai des rugăciunile cu „Mulțumesc, Doamne…” Dar nu cu un „Mulțumesc”, ca al fariseului.
Să-i spunem lui Dumnezeu „Mulțumesc” ca unui părinte.
Ca și cum – exact atunci – L-am îmbrățișa și ne-am cuibări o clipă în brațele Sale.
*
Întrebări și activități pentru copii
- Cum îți începi, de obicei, rugăciunile: cerând ceva sau mulțumind pentru ceva?
- Scrie un mesaj de recunoștință cuiva care te-a ajutat, în această săptămână.
- Pentru ce ești recunoscător azi?
- Povestește o întâmplare (trăită de tine sau de cineva apropiat) în care să arăți cum influențează modestia sau aroganța relațiile cu ceilalți.
- Cuvântul „fariseu” nu are o „reputație” bună, însemnând un om fals, ipocrit. Din text ai aflat că fariseii erau onorabili și învățați. Citește Evangheliile și descoperă de ce acest termen a dobândit un sens negativ.
- Fariseul din pildă se compară cu ceilalți. Ce consecințe poate avea obișnuința de a ne compara, în permanență, cu cei din jur? Gândește-te și la faptul că mereu vor exista alții mai buni, mai frumoși, mai bogați, mai norocoși, mai populari decât noi.
- Ce idee din pilda de azi îți poate fi de folos și în ce împrejurare?
IOANA REVNIC,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA.
*Adaptare după un text din 320 de pilde creștine, Traducerea din limba rusă de Florentina Cristea, Editura Egumenița, 2021.
Desen de Amelia Josan. Lucrare participantă la concursurile „Spune-mi o poveste pentru suflet”
