VISUL
🌿Se făcea că eram la slujbă, în altar, cu ceilalți preoți când a apărut de nicăieri o porumbiță neagră, care tot zbura în jurul meu. Avea penele pline de murdărie și mă gândeam că nu ar trebui să stea printre atâtea lucruri sfințite. Am vrut să o gonesc, dar nu am apucat, că diaconul a zis „Câți sunteți chemați, ieșiți” și-atunci porumbița a plecat. N-am mai văzut-o, până după ce s-a terminat Liturghia.
Când am ieșit din biserică împreună cu tine, frate Iacove, ea era afară și a început din nou să zboare pe lângă mine.
De data asta, am prins-o și am aruncat-o în apa din pridvorul bisericii. Pasărea nu s-a speriat, ci s-a spălat, s-a făcut albă și după aceea s-a înălțat în văzduh. Ce-o fi cu acest vis, dragul meu ucenic?
🌿 🌿 🌿
🌿După ce a terminat de povestit, Episcopul Non a rămas privind în gol. Căuta în minte o tâlcuire a visului sau se ruga? Sau se gândea iar la ce se întâmplase sâmbătă? Să fi avut visul lui vreo legătură cu întâlnirea de acum o zi? O lacrimă i s-a rostogolit pe obraz. Apoi alta. Și încă una. Bărbatul suspina și ofta. De ce plângea episcopul Non, omul cu viață sfântă, rugătorul și duhovnicul din Iliopoli?
ÎNTÂLNIREA
🌿Episcopul Non din Iliopoli se afla în Antiohia, împreună cu diaconul Iacov, ucenicul său. Fusese chemat de arhiepiscop și, pe lângă el, veniseră alți șapte ierarhi din cetățile apropiate.
Sâmbătă, se adunaseră toți în Biserica Sfântului Mucenic Iulian și l-au rugat pe Non să le spună un cuvânt de învățătură. Stăteau în ușă, îl ascultau și, în timp ce Non vorbea, pe lângă ei a trecut o femeie. Era o actriță cunoscută în toată Antiohia pentru viața sa desfrânată. O cheamă Pelaghia, dar oamenii îi spuneau Margareta, pentru mărgăritarele și pentru celelalte podoabe cu care se înfrumuseța.
🌿Părul i se revărsa peste umerii goi. Pe cap nu purta văl, ca femeile din partea locului, ci o diademă din aur, împodobită cu mărgăritare. Sub rochia de culoarea nisipului i se ghicea trupul de statuie antică. Aerul din jur se umpluse de-un miros de dafin și de trandafiri.
🌿Înainta înconjurată de slugile sale și a trecut pe lângă biserică fără să o privească. De ce ar fi făcut asta? Femeia nu avea nicio legătură cu Dumnezeu… O interesa doar să fie frumoasă și să le placă celorlalți. Chiar și trecătorilor ăstora, care se opriseră dintr-ale lor, hipnotizați de prezența sa.
🌿Arhiepiscopul a zărit-o, a suspinat, apoi și-a închis ochii, ca și cum ar fi vrut să se ferească de un mare păcat. Mai toți episcopii s-au uitat în pământ. Doar fericitul Non a urmărit-o dinadins cu privirea, până ce a dispărut, pe una dintre străduțele din apropiere.
Iacov l-a privit mai atent pe Non și a observat că avea lacrimi în ochi. Le-a șters repede cu batista și i-a întrebat pe confrații lui: „Nu v-a plăcut cumva această femeie? Ați văzut cât era de frumoasă? Eu am învățat multe de la ea. Imaginați-vă câte ore s-a aranjat, doar ca să fie pe placul celor care îi fac curte.
Iar noi, noi care îl avem în ceruri pe Mirele cel fără de moarte nu ne obosim să ne împodobim sufletele, ca să Îi placă lui Dumnezeu”.
🌿După asta, Sfântul Non s-a retras în chilie. Nu bine a intrat în cameră, că s-a aruncat cu fața la pământ și a început să plângă, pentru că nici el nu se îngrijea suficient de propriul suflet, așa cum acea necunoscută se îngrijea de propriul trup… „Am promis că o să-ți plac Ție, Doamne, dar am mințit, căci m-am lenevit. Nu am respectat poruncile Tale, deci doar în mila Ta am nădejde, ca să mă mântuiesc”.
Dar mai mult decât pentru el, Non se ruga pentru Pelaghia: „Doamne, nu lăsa să se piardă un suflet! Întoarce-o pe acea femeie la Tine, ca să-ți slujească. Ajut-o, Doamne, pentru că ție toate Îți sunt cu putință”.
🌿Niciodată Iacov ucenicul nu îl mai auzise rugându-se cu atâta ardoare.
Înspre dimineață, a adormit și a visat porumbița care din neagră devenise de un alb îngeresc…
SCRISOAREA
🌿Duminică dimineața, Sfântul Non a mers la Liturghie unde a slujit și a predicat, iar toți oamenii adunați acolo au plâns mișcați de cuvintele lui.
Exact atunci, a venit la biserică și Pelaghia. Ea care niciodată nu fusese la o slujbă, asculta acum cuvintele lui Non și lăcrima! De ce? Devenise conștientă de păcatele sale și realiza ce se va întâmpla cu viața sa, dacă nu se va îndrepta.
🌿După slujbă, i-a trimis fericitului Non o scrisoare: „Ne-ai spus că Dumnezeul tău a plecat din ceruri și a trăit pe pământ ca să-i mântuiască pe cei păcătoși. Și atât de mult S-a smerit, încât a locuit cu păcătoșii; a vorbit cu desfrânatele. Deci, domnul meu, de ești un rob adevărat al lui Hristos, ajută-mă, căci vreau să devin creștină și să mă mântuiesc”.
Drept răspuns, Non a lăsat-o să vină la el și să-l vadă, însă doar dacă nu va fi singur: „Să nu mă ispitești, i-a cerut el într-o scrisoare, căci eu păcătosul sunt slujitorul lui Dumnezeu…”
🌿Pelaghia s-a dus imediat la biserică, l-a găsit împreună cu alți preoți, s-a aruncat la picioarele lui și i-a strigat: „Tu vei fi răspunzător în fața lui Dumnezeu pentru sufletul meu, dacă nu mă vei boteza chiar azi. Asupra ta să cadă faptele mele cele rele! Dacă mă lași nebotezată, din cauza ta voi duce mai departe o viață desfrânată. Ba chiar mă voi lepăda de Dumnezeul tău și mă voi închina idolilor. De nu mă vei face pe mine – astăzi – mireasa lui Hristos, să nu mai ai parte de El și de sfinții Lui”.
„Scoală-te, fiică”, a îndemnat-o Non. „Mărturisește-ți întâi păcatele”, iar ea i-a răspuns că păcatele sale sunt ca nisipul mării…
🌿În cele din urmă, Sfântul Non a botezat-o pe Pelaghia. Nașă i-a fost diaconița Romana, care trebuia să garanteze că Pelaghia nu va mai face vechile greșeli.
DESPĂRȚIRI
🌿După botez, Pelaghia i-a încredințat episcopului toate bogățiile sale, să facă cu ele ce va dori: el a decis să fie date orfanilor și neputincioșilor. Iar în foarte scurtă vreme, femeia a plecat pentru totdeauna din Antiohia.
🌿Înveșmântată în haine aspre de bărbat, s-a ascuns în preajma Ierusalimului. Singura amintire din viața de dinainte era o haină veche a fericitului Non, pe care o luase cu ea. Și doar episcopul Non aflase, prin descoperire dumnezeiască, unde locuia acum Pelaghia.
🌿La Ierusalim, Pelaghia a trăit trei ani, într-o chilie din muntele Eleonului. Toți știau că este călugăr. Un călugăr desăvârșit. Trăia în rugăciune, în post și în privegheri. Ușa casei sale o zidise, ca să se ferească de tentațiile lumii. Ținea legătura cu cei de afară printr-o ferestruică…
DESCOPERIRI
🌿Lângă acea ferestruică a vorbit cu ea diaconul Iacov. Vizita locurile sfinte și episcopul Non îl îndemnase să-l caute acolo pe călugărul Pelaghie, căci întâlnirea cu el îi va fi de folos.
Iacov l-a ascultat și l-a găsit pe monah. Nu și-a dat seama cine era, căci viața aspră îi ofilise frumusețea de altădată. În schimb, Pelaghia l-a recunoscut și l-a rugat să îi spună episcopului Non să se roage pentru sufletul său. „Și tu, fratele meu, să te rogi pentru mine” i-a mai zis înainte să se despartă. Iacov a coborât în Ierusalim, dar înainte de a pleca acasă a mai vrut să îl vadă încă o dată pe călugărul Pelaghie.
🌿S-a întors la chilie, a bătut la ușă, dar nu i-a răspuns nimeni. S-a gândit că Pelaghie e adâncit în rugăciune și nu îl aude, deci nu s-a îngrijorat. „Deschide-mi, Avvo Pelaghie!” a strigat Iacov când a bătut a doua oară, dar nici de data asta nu a primit vreun semn. „Se odihnește !” a socotit el, dar când a bătut a treia oară – tot în zadar – s-a îngrijorat. A forțat fereastra să vadă ce făcea Pelaghie și l-a zărit prăbușit la pământ. Atunci, și-a dat seama că părăsise această lume.
🌿Vestea morții sihastrului s-a răspândit cu repeziciune și, la peștera sa, s-au adunat mulți oameni obișnuiți și mulți călugări de la mănăstirile din Ierusalim, din Ierihon, de la Iordan. Însuși Patriarhul Ierusalimului venise acolo.
🌿Abia când trupul a fost pregătit pentru îngropare, au descoperit că Pelaghie fusese femeie. Și, cu toate că au vrut să tăinuiască asta, nu au putut, de vreme ce Dumnezeu a ales ca toată lumea să știe de Pelaghia și să-i arate cinstea cuvenită.
ALEGERI
🌿Sfânta Pelaghia a trăit în secolul al V-lea și este sărbătorită în 8 octombrie, alături de o altă sfântă care a fost mai înainte desfrânată – Taisia. Am ales să scriu despre Sfânta Pelaghia, pentru că m-au impresionat atât renunțările ei, cât și comportamentul Sfântului Non. El nu a privit-o pe Pelaghia cu dispreț, deși femeia avea o reputație proastă. Apoi, și-a făcut datoria de preot și de duhovnic: s-a rugat pentru ea, a sfătuit-o, a spovedit-o, a pregătit-o pentru botez, a încreștinat-o.
🌿I-a remarcat frumusețea, dar nu a vrut să se supună unui risc, rămânând vreodată singur cu ea. Legătura dintre cei doi – una plină de încredere și de afecțiune curată – a fost încercată și purificată în focul unei iubiri mai puternice decât toate slăbiciunile lor: iubirea de Dumnezeu.
Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”, pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
Foto cover – Pexels
