Despre Sfântul Moise Arapul sau Moise Etiopianul, prăznuit azi, 28 august.
– Când va intra Moise în altar, goniți-l! le-a poruncit episcopul preoților. Apoi, duceți-vă după el și ascultați ce zice.
Călugărul Moise urma să devină preot. Nu credea că merită asta, mai ales că – de zeci de ani – se lupta să scape de gândurile pătimașe aduse cu el din lume. Întâi, fusese făcut diacon și fusese îmbrăcase într-un stihar alb:
– Acum Avva Moise e alb cu totul! a zis episcopul.
– Stăpâne, a reacționat Moise, oare hainele îl fac pe om vrednic de preoție sau ce are înăuntrul lui?! Doar Dumnezeu știe cât de negru îmi este sufletul, nu doar trupul…
Moise stătea acum la slujbă și se ruga. Mai era puțin și era dus în altar. S-a oprit înaintea acestuia și s-a închinat. Apoi, nu a mai putut să înainteze. Îl țineau pe loc bucuria și teama din inima sa prea mică pentru tot ce simțea atunci. De aceea, i-a cerut lui Iisus să-l ducă El de mână, până dincolo de ușile din fața lui.
– Ieși afară, Moise! a auzit când a dat să intre.
– Pleacă, arapule! i-a strigat altcineva.
Moise nu a scos nicio vorbă, s-a întors și a ieșit din biserică. „Bine ți-au făcut, trup negru!” se certa el. „Nu ești mai bun decât un câine, de ce ți-ai închipuit că poți sta alături de slujitorii lui Dumnezeu?!”
Clericii care, la sfatul episcopului, l-au urmărit pe Moise i-au ascultat vorbele, s-au întors la ierarh, i-au spus ce au auzit și mai marele lor a poruncit să fie adus înapoi, ca să-l hirotonească.
– La ce te-ai gândit, Moise, când te-am alungat? l-a întrebat episcopul.
– Că sunt ca un câine care fuge când e gonit și se reîntoarce când e chemat…
Moise Arapul, numit astfel pentru că avea pielea de culoare neagră, s-a născut în jurul anului 330. Era etiopian, a trăit în Egipt și – înainte să ajungă preot – a fost un tâlhar de temut.
Nu era un hoț de rând! Era chiar căpetenia unei cete mari de rău-făcători. Era vestit pentru cruzimea sa. Jefuia și omora oamenii, fără nici cea mai mică remușcare.
Odată, a vrut să ucidă un cioban, deoarece câinii lui îl opriseră să facă o faptă rea. A aflat că păstorul e cu oile de partea cealaltă a Nilului și a pornit înspre el. A înotat – cu hainele legate deasupra capului și cu sabia în dinți. De departe, ciobanul l-a văzut și, de frică, s-a ascuns. Negăsindu-l, Moise a înjunghiat patru berbeci, i-a legat cu o funie și a înotat înapoi, cu berbeci cu tot.
La un moment dat, Moise a regretat tot răul pe care l-a făcut și a decis să se îndrepte. S-a dus la o mănăstire din pustiul egiptean și a devenit monah. Nu i-a fost ușor să își schimbe viața, căci e dificil să te desprinzi de obiceiurile nepotrivite. Pentru a reuși acest lucru, e nevoie de perseverență, de voință și de ajutorul cuiva experimentat.
La mănăstire, Moise a avut parte de tot felul de încercări.
Le-a învins pe toate prin post, prin rugăciune, prin muncă, prin fapte bune și cu ajutorul duhovnicului său Isidor, care i-a fost alături și l-a ghidat.
Într-o noapte, în chilia lui au năvălit patru tâlhari. Moise i-a bătut și i-a legat; i-a luat în spate ca pe niște saci umpluți cu pene și i-a dus la biserică, zicându-le călugărilor să îi pedepsească pe hoți cum vor ei. Părinții au decis să fie eliberați.
Dar bandiții l-au recunoscut pe Moise și, impresionați de felul în care liderul lor s-a schimbat, au decis să se călugărească. Și alți hoți care au aflat de îndreptarea lui au devenit slujitori ai lui Dumnezeu.
A fost hirotonit preot după mulți ani de călugărie, apoi a întemeiat o mănăstire la care a slujit împreună cu 75 de ucenici. A trăit până la vârsta de 75 de ani. A știut de dinainte cum și când va muri. Într-o zi, le-a zis fraților să fugă, deoarece mănăstirea va fi atacată de necredincioși. La început, aceștia au refuzat să îl lase singur:
– Părinte, tu de ce rămâi? s-au îngrijorat ei.
– „Cine scoate sabia de sabie va pieri” spune Hristos, iar eu de mult aștept să se împlinească cuvinte Lui, să îmi răscumpăr și așa toate greșelile. În plus, am trăit deja destui ani…
În cele din urmă, au plecat aproape toți, iar cu el au rămas doar șapte monahi. Unul dintre ei s-a ascuns, pe când Avva Moise și ceilalți i-au așteptat pe tâlhari. Odată ce au ajuns în mănăstire, atacatorii i-au omorât. Din ascunzătoarea lui, supraviețuitorul a văzut cum se deschide cerul și șapte cununi luminoase coboară pe pământ.
Moise Arapul (numit și Moise Etiopianul) a devenit sfânt, fiind astfel răsplătit de Dumnezeu pentru felul în care L-a slujit.
Îl prăznuim în fiecare an, în 28 august.
Sfântul Nicolae Velimirovici i-a închinat un imn de laudă acestui om care s-a schimbat radical datorită ajutorului divin, datorită ascultării de duhovnic și datorită muncii cu el însuși – până în ultima clipă a vieții sale!
„Câtă vreme păcatul meu încă este în mine,
Precum într-o casă hoitul de om mort,
De păcatul altuia nu pot să mă-ngrijesc,
Ci îmi ajunge-al meu,
Pe care să mi-l plâng.”
Leul feroce adesea în blând miel se preface,
Minunea aceasta numai Hristos o poate lucra.
Avva Moise a fost, mai demult, un cumplit leu de munte,
Și cu toate acestea s-a făcut un blând miel.
Pentru ale Avvei Moise jertfe și rugăciuni sfinte,
Stăpâne Doamne Iisuse,
Miluiește-ne pe noi.
Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
