Dragi iubitori de povești,
Fotografia de mai sus e făcută la una dintre lansările primei mele cărți, Dresură de lei, apărute în 2011 la Editura Curtea Veche.
E un volum de interviuri cu scriitorii: Alex Ştefănescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu, Mircea Horia Simionescu, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Nicolae Breban, Petru Popescu, Emil Brumaru, Ana Blandiana, Emil Hurezeanu, Mihai Cimpoi, Vitalie Ciobanu și alții.
Pentru a aduna interviurile din Dresură de lei, am călătorit 5000 de kilometri în 4 ani. În 2008 am mers de la Oradea (unde am locuit mult timp) tocmai la Chișinău, ca să intervievez doi autori foarte cunoscuți în Republica Moldova și nu numai.
Cu ce m-am luptat atunci cel mai mult?
M-am pregătit pentru fiecare dialog citind cărți și articole scrise de convorbitorii mei; am făcut, am desfăcut și am refăcut zeci de întrebări și – mai ales – m-am luptat cu FRICA.
Mă temeam:
🔸Că, în fața unor oameni pe care îi cunoșteam doar din cărți sau doar de la televizor, am să uit ce aveam de întrebat.
🔸Că am să le par provincială unor scriitori „de la centru”, pe care îi consideram intangibili.
🔸Că unii îmi vor da răspunsuri convenționale, doar ca să scape de mine sau – mai rău! – că mă vor respinge.
Ei bine, am trăit, pe rând, TOATE aceste scenarii!
Și am supraviețuit😊 .
Experiențe de demult, utile azi
Din experiența mea de demult am învățat câteva lucruri care îmi sunt utile azi, în munca de povestitor.
◾ În primul rând, perseverența: nu întotdeauna am reușit din prima încercare să conving un scriitor să stea de vorbă cu mine.
Nici atelierele „Spune-mi o poveste pentru suflet” nu au ieșit cum am vrut, chiar de la început. DAR am testat și am retestat diverse formule, până când am ajuns (relativ) mulțumită de modul în care se desfășoară acestea.
◾Când făceam interviuri, pregătirea consistentă a fost de fiecare dată un leac de frică și un antidot la condescendența cu care unii dintre scriitori abordau convorbirea noastră.
Tot așa, pregătirea serioasă a atelierelor de povești e cel mai bun medicament pentru teama că nu ai să te descurci în fața copiilor.
◾În sfârșit, a fost util să mă sfătuiesc cu persoane care îi cunoșteau deja pe scriitorii intervievați. Asta m-a ajutat să-i cunosc mai bine pe partenerii mei de dialog și să abordez în convorbirile cu ei teme incitante, ignorate de alți intervievatori.
În mod similar, în organizarea atelierelor de povești e vital să îți cunoști publicul. Dar și să înveți din experiențele altora care fac de ceva vreme activități cu copiii. Să afli povești de care nu știai. Să valorifici în mod creativ resursele care ajung la tine.
La rândul nostru, vă vom spune povești și vă vom oferi resurse, la întâlnirea de luni, 2 decembrie, din cadrul proiectului „Fii povestitor!”, ediția 2024-2025.
Iar ca să vă cunoaștem mai bine, vă rugăm să completați acest sondaj
https://survey.alchemer.eu/s3/90769334/Ateliere-de-Povesti
Le mulțumim celor care au făcut acest lucru, până acum!
Ce vom face în 2 decembrie?
Veți descoperi:
🔸 Instrumente de cunoaștere a intereselor de lectură ale copiilor.
🔸 Istorii despre Sfântul Nicolae, că tot se apropie ziua lui.
🔸Poveștile unor persoane care, după ce au participat la cursurile noastre de formare din mai 2024, au îndrăznit să organizeze – pentru prima oară! – activități cu copiii din comunitățile lor: de exemplu, ateliere de povești în vacanță și un cerc de lectură.
Vă așteptăm la sesiunea de formare de luni, 2 decembrie!
Inscrierile se fac la ACEST link, dacă nu v-ați înscris deja în programul „Fii povestitor!”, ediția 2024-2025.
Pentru mai multe detalii despre temele și despre activitățile lunii decembrie, vă invităm să consultați linkul disponibil AICI.
Și, până la o nouă poveste, primiți gândurile mele bune!
Ioana Revnic,
Fondatoarea Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”
