În Rai, primii oameni tocmai mâncaseră din pomul cunoașterii binelui și a răului și descoperiseră că sunt goi. Atunci, și-au făcut niște acoperăminte din frunze de smochin. Dumnezeu umbla pe-acolo, în răcoarea serii, iar cei doi I-au auzit glasul. De frică și de rușine, bărbatul și femeia s-au ascuns printre pomii Raiului. „Adame, unde eşti?”, a strigat Dumnezeu. Acesta I-a răspuns că s-a temut de El și că nu I se arată, pentru că este gol. Dumnezeu l-a întrebat dacă nu cumva I-a încălcat porunca și a mâncat din pomul interzis. În loc să își recunoască greșeala, Adam a dat vina pe soția lui și, într-un fel, chiar pe Dumnezeu: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat”.
Dumnezeu a întrebat-o pe femeie ce s-a întâmplat și ea I-a spus că s-a lăsat păcălită de șarpe.
Oare de ce Dumnezeu a mai stat de vorbă cu cei doi? Nu știa ce se întâmplase? Nu putea să-i pedepsească pur și simplu? Doar le spusese de la bun început ce consecință va avea neascultarea lor…
Dumnezeu i-a dat posibilitatea fiecăruia să își recunoască greșeala și – mai ales – să ceară iertare. Dar niciunul nu a făcut aceste lucruri.
*
Duminica de astăzi, așezată la începutul Postului Mare, este duminica izgonirii lui Adam din Rai și se mai numește Duminica Iertării. Azi, oamenii obișnuiesc să își ceară iertare unii de la ceilalți. Dar de ce este atât de importantă iertarea?
Răspunsul se găsește în Evanghelia din această duminică: dacă vom ierta greșelile celorlalți, și Dumnezeu va ierta greșelile noastre. Dacă nu facem asta, nici Dumnezeu nu ne va ierta păcatele.
Totuși, nu este ușor să ierți. Mai ales că, pentru a ierta, trebuie să lupți cu mândria ta.
Un bun prieten m-a acuzat cândva de fapte pe care nu le-aș face niciodată. Supărarea mi-a împietrit inima și, o vreme, nu am putut să trec cu vederea această neînțelegere.
Atunci, l-am întrebat pe un preot de ce nu pot să iert. „Îți închipui – mi-a explicat el – că prietenul tău ți-e dator cu ceva. Gândește-te la câte datorii ai tu față de Dumnezeu, dar El nu se supără și nici nu se îndepărtează de tine… Dimpotrivă! Te ajută mai departe. Te crezi mai dreaptă decât Dumnezeu?! Dacă El ne iartă, tu de ce ai face altfel?”
Cineva ar putea spune că un om nu poate ierta exact așa cum iartă Dumnezeu. O întâmplare petrecută în închisoare, cu peste 70 de ani în urmă, arată altceva.
Anul 1951. Seara de Crăciun.
În închisoarea-sanatoriu de la Târgu Ocna, doi oameni se pregăteau să plece din lumea aceasta.
Unul dintre ei era Părintele Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana. Simțea că i se apropie sfârșitul, dar nu îi era frică. Avea aproape 40 de ani și suferea de tuberculoză. Făcuse această boală cât timp fusese închis în temnițele comuniste de la Aiud, de la Poarta Albă și într-alte locuri. Aici, muncise zeci de ore în condiții neomenești. Fusese înfometat, torturat și izolat. „Vina” lui era că ajutase niște oameni care se împotriviseră comuniștilor. În plus, credea în Dumnezeu, iar comuniștii considerau că acest lucru este inacceptabil.
Tot în penitenciar, un alt bolnav își lua rămas-bun de la cei din jur. „Eu mă duc! Vă rog, rugați-vă pentru mine!”, spunea suferindul. Bărbatul lucrase în închisoarea de la Poarta Albă. Îl cunoștea bine pe Părintele Gherasim, pentru că, la Poarta Albă, îl bătuse și îl chinuise de multe ori. Acum, pe patul de moarte, regretele îl măcinau și cerea să fie spovedit.
Ajutat de doi deținuți, părintele s-a îndreptat spre patul fostului său călău. L-a mângâiat, l-a spovedit, l-a îmbrățișat, i-a zis că îl iartă: „Se va găsi și pentru tine un loc în cer”, l-a încurajat acesta.
În noaptea de Crăciun, cei doi au plecat împreună, să capete fiecare câte un colțișor de Rai. Unul dintre ei simțise încă de pe pământ mireasma Raiului: atunci când fusese iertat*.
Întrebări și activități pentru copii
- Ce este mai ușor: să ceri iertare sau să ierți?
- Crezi că iertarea este un semn de slăbiciune sau de putere? Argumentează-ți punctul de vedere cu exemple din viața ta sau din cărțile citite.
- Citește AICI cartea Iertarea, de Veronica Iani. În acest volum, un personaj spune că iertarea este precum o scară cu trepte abrupte. Sau că este cheia care te face liber. Pentru tine, ce înseamnă iertarea? De ce?
- Scrie un text cu titlul Iertarea este cheia care te face liber.
- Explică ce legătură există între iertare și dragostea față de ceilalți.
- Iisus Hristos spune că trebuie să iertăm „de şaptezeci de ori câte şapte”. Explică această afirmație.
- Astăzi, în mănăstiri, are loc Vecernia Iertării, la finalul căreia oamenii își spun unii altora „Iartă-mă, frate” și răspund „Să te ierte Dumnezeu”. Participă și tu la această slujbă deosebită.
- „În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt” spune părintele Sofian Boghiu. Cere-ți iertare celor pe care i-ai supărat și iartă-i pe cei care ți-au greșit!
Ioana REVNIC,
coordonatoare proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
Desen participant la concursurile Spune-mi o poveste pentru suflet
*repovestire după o întâmplare din cartea Cu Dumnezeu în subterană, de Richard Wurmbrand.
