Ora de literatură.
În ultima bancă de pe rândul din mijloc, o fetiță desenează încontinuu.
Nu e atentă deloc la lecție. Profesoara o vede, se apropie de ea și o întreabă ce face.
„Îl desenez pe Dumnezeu”, îi explică fetița.
„Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu!”, îi zice profesoara. „O să aflați imediat!”, răspunde micuța, fără să-și ridice ochii de pe foaie. „Veniți să vedeți!”*
***
O copilă și îndrăzneala sa nevinovată cu care se apropie de Dumnezeu. Dar și nevoia ei de a-și reprezenta chipul Lui.
***
Oricât ne-am dori, este imposibil să vedem chipul lui Dumnezeu Tatăl. Îl descoperim – cel mult – înfățișat simbolic în icoanele și în picturile din biserici, alături de Fiul Său și de Sfântul Duh. Însă, deși nu se arată ochilor noștri, Dumnezeu vrea să Îl cercetăm, să Îl cunoaștem, să Îl ascultăm, să Îl urmăm. Ne cheamă la El, prin Fiul Său.
Evanghelia de azi vorbește despre o astfel de chemare, rostită de Iisus, dar și de un om.
A doua zi după botez, Iisus vrea să meargă de la Iordan în Galileea. Îl găsește pe Filip, un om din cetatea lui Andrei și a lui Petru, primii Săi ucenici. Iisus îi spune doar atât lui Filip: „Urmează-mi!”.
Încredințat că l-a descoperit pe Cel despre care au scris Moise și profeții, Filip vrea să împărtășească această bucurie și altcuiva. Îl găsește pe Natanel, un om învățat și credincios, și îl cheamă să Îl întâlnească pe Iisus: „Vino și vezi!” îl îndeamnă Filip pe Natanel.
Când Natanel se apropie, Iisus îi spune acestuia că știe bine ce inimă curată are. Îi mai zice că l-a văzut stând sub un smochin (în timp ce citea, probabil, din cărțile sfinte). Mântuitorul îi purta, astfel, de grijă, înainte de a-l fi întâlnit. Așa cum se îngrijește și de noi, chiar dacă noi uităm (sau nu știm) de El.
Natanael simte pe cine are înainte și mărturisește acest lucru. Îl numește pe Iisus învățător; Fiul lui Dumnezeu; Împăratul lui Israel!
Atunci, Iisus le face o promisiune celor care deveniseră ucenicii Lui: că vor vedea „cerul deschizându-se și pe îngeri suind și coborând peste Fiul Omului”, adică vor vedea o parte din Împărăția lui Dumnezeu.
***
„Vino și vezi!” e îndemnul pe care Iisus ni-l adresează și astăzi. Ascultăm această chemare? Și unde mergem, ca să Îl vedem pe Iisus? Ca să Îl întâlnim?
Ne întâlnim cu El la fiecare Sfântă Liturghie sau când ne rugăm înaintea icoanei Sale. Dar a fost o vreme când cei care cinsteau icoanele erau aspru pedepsiți.
Mai demult, sute de episcopi se adunau la sinoade – niște întruniri la care se discutau despre cele mai dificile probleme ale credinței. La sinodul din anul 787, s-a decis că icoanele merită cinstea de care se bucură și Sfânta Cruce, iar locul lor e în biserici. Dar, în anii următori, hotărârea nu a fost întru totul respectată.
În martie 843 a avut loc un alt sinod, organizat de Sfânta Teodora, Împărăteasa Constantinopolului. Soțul ei – Teofil – fusese un dușman al icoanelor, interzisese folosirea lor în biserici și închinarea la ele. După moartea lui Teofil, Teodora a vrut să repare această greșeală. Mari teologi ai vremii s-au adunat, așadar, să vorbească despre învățăturile ortodoxe, stabilite de-a lungul timpului. Era ajunul primei duminici din Postul Mare. Atunci, s-a hotărât definitiv că icoanele vor fi reașezate în biserici. A doua zi, în Biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol, la sfârșitul Sfintei Liturghii s-a citit un document în care se afirmau adevărurile de credință ortodoxă – inclusiv cele despre cinstirea icoanelor.
Acea primă duminică din Postul Mare a fost numită Duminica Ortodoxiei. O sărbătorim și noi, astăzi.
În Duminica Ortodoxiei, credincioșii aduc la biserică icoanele lor cele mai dragi și, la sfârșitul Sfintei Liturghii, înconjoară biserica, purtând icoanele în brațe.
Întrebări și activități pentru copii
- În Evanghelia de azi, Filip îl cheamă pe Natanael să îl cunoască pe Iisus. Tu cum îi poți ajuta pe cei din jur, să îl descopere pe Dumnezeu?
- Participă și tu la procesiunea icoanelor, de la biserica la care mergi în fiecare duminică.
- Care este icoana ta preferată? Vorbește-le prietenilor și colegilor despre ea.
- Fă-ți în camera ta un colț de rugăciune. Ce icoane așezi acolo?
- Citește romanul Icoana, de Georgia Briggs. Vei afla povestea unei fete care nu renunță să creadă în Dumnezeu, deși trăiește într-o lume în care credința este pedepsită cu moartea. Vei descoperi în această carte și cum o icoană a Sfântului Nicolae îi salvează viața.
- Părintele Dumitru Stăniloae spune că icoana este „o fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”. Explică această afirmație.
- Pictează (sub îndrumarea unui preot, a unui profesor, a unui iconar) o icoană cu sfântul al cărui nume îl porți.
Ioana Revnic,
coordonatoare proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
*adaptare după o poveste spusă de Sir Ken Robinson
Ilustrație din manuscrisul Skylitzes de la Madrid: Fetele Sfintei Teodora, învățând să se închine la icoană
