DIN ISTANBUL, ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ
Cum ați acționa dacă un superior v-ar cere să faceți ceva împotriva valorilor voastre? Un astfel de moment a fost decisiv în viața Patriarhului Nifon, primul sfânt canonizat pe teritoriul României.
Sfântul Nifon s-a născut în Grecia, cândva între anii 1435-1440, și a primit la naștere numele Nicolae. A fost călugăr în Sfântul Munte, Mitropolit al Salonicului și Patriarh al Constantinopolului.
Dar cum a ajuns Patriarhul Nifon în țara noastră și, mai ales, de ce a fost canonizat aici?
ÎNȚELEGEREA
L-a chemat Radu cel Mare, voievodul Țării Românești, să întărească credința poporului și să organizeze biserica: „Eu să domnesc – i-a explicat acesta, iar tu să ne sfătuiești și să ne înveți Legea lui Dumnezeu. Să ne fii tată și păstor mie și tuturor oamenilor și mijlocitor la Dumnezeu”.
Sfântul Nifon i-a acceptat propunerea, cu condiția ca toți cei aflați în fruntea țării să respecte învățăturile creștine și să primească cu smerenie sfaturile duhovnicești, chiar dacă nu le convin. Radu Vodă i-a promis că nu îi va ieși din cuvânt.
OBICEIURI SCHIMBATE ȘI O PROMISIUNE ÎNCĂLCATĂ
Când a ajuns în Țara Românească în 1503, Patriarhul Nifon s-a concentrat mai întâi pe organizarea bisericii, înființând câteva episcopii. Apoi, i-a îndrumat pe ierarhi cum să îi îndrume pe oameni; i-a învățat pe credincioși rânduielile bisericești; iar domnitorului și boierilor le-a cerut să respecte morala creștină.
Ce reacție au avut aceștia? L-au acuzat că le strică obiceiurile. Nici măcar Radu nu l-a mai susținut pe Sfântul Nifon, ci le-a ținut partea boierilor, mai ales că, între timp, intrase într-un conflict ierarhul. De ce nu s-au mai înțeles?
O CĂSĂTORIE NEPOTRIVITĂ
Radu cel Mare își căsătorise sora cu un boier care fugise din Moldova în Țara Românească, dar care își părăsise soția și copiii. Oricât a încercat Sfântul Nifon să-l convingă să îi despartă pe cei doi, el nu a revenit asupra deciziei. Mai mult, i-a cerut să nu se mai amestece în căsătoria cu pricina, întrucât cei doi luaseră binecuvântare de la alți arhierei.
Întrucât Sfântul Nifon a rămas de neînduplecat, Vodă l-a alungat și le-a interzis supușilor să-l adăpostească sau să îl ajute. Dar acesta nu a rămas de izbeliște: Neagoe Basarab, viitorul domn al Țării Românești, l-a găzduit o vreme, ignorând orice restricție. Mai mult, i-a devenit ucenic.
IERTARE, DINCOLO DE MOARTE
În cele din urmă, Nifon s-a întors în Sfântul Munte și a locuit la Mănăstirea Dionisiu, până la sfârșitul vieții. La câțiva ani după moartea sa, trupul i-a fost adus în Țara Românească, la rugămintea domnitorului Neagoe Basarab.
Noul voievod l-a primit cu mare cinste în cetatea de scaun, l-a dus apoi la Mănăstirea Dealu și a pus sicriul cu sfintele moaște peste mormântul lui Radu Vodă, în semn de împăcare.
Cei de față s-au rugat toată noaptea pentru ca Patriarhul Nifon să îl ierte pe fostul domnitor. Dimineața, pe la Utrenie, s-a petrecut o minune. Neagoe Basarab a văzut că lespezile de marmură ale mormântului s-au dat la o parte și, de sub ele, „s-a ivit trupul lui Radu, groaznic și întunecat, plin de puroi și de putoare”. Însă s-a deschis și sicriul Sfântului Nifon, iar din moaște „un izvor de apă a spălat tot trupul lui Radu Vodă, arătându-l luminat”.
PRIMUL SFÂNT CANONIZAT LA NOI
Înțelegând puterea și sfințenia duhovnicului său, Neagoe Basarab și ierarhii de atunci au organizat canonizarea Sfântului Nifon, care a avut loc în august 1517. A fost prima canonizare care a avut loc pe teritoriul țării noastre.
După asta, moaștele așezate într-o raclă de argint poleită cu aur și cu pietre scumpe au fost înapoiate Mănăstirii Dionisiu. În Țara Românească au revenit mâna dreaptă și capul Sfântului Nifon care astăzi se găsesc în Catedrala Mitropolitană din Craiova.
PATERNITATEA DUHOVNICEASCĂ
În cazul Sfântului Nifon, mă impresionează legătura cu Neagoe Basarab, trecut și el în rândul sfinților.
Canonizarea Sfântului Nifon la inițiativa domnitorului muntean este o mărturie a impactului puternic pe care l-a avut această relație asupra sa. E, totodată, un semn de recunoștință și de dragoste smerită.
Pentru Neagoe Basarab, Sfântul Nifon a fost – cu adevărat – un părinte spiritual. L-a ghidat în viața personală și în viața duhovnicească și i-a împărtășit învățături esențiale pentru un conducător creștin. Domnitorul a preluat și a dus mai departe această moștenire, drept dovadă fiind faptele și scrierile sale. Mă gândesc, acum, la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie, un adevărat îndreptar moral.
ADEVĂR ȘI CREDINȚĂ, INDIFERENT DE COSTURI
Sfântul Nifon, sărbătorit în 11 august, este destul de puțin cunoscut, deși cultul lui a fost generalizat din 1992, când numele i-a fost trecut în calendar.
Faptele sale arată că adevărul și credința nu sunt doar niște noțiuni abstracte, vehiculate în cărți de morală, în predici sau în texte cu un conținut religios.
Pentru Sfântul Nifon, adevărul și credința au fost valori trăite, indiferent de consecințe. De aceea, Sfântul Nifon rămâne un exemplu de integritate.
Să ne inspire și pe noi să ne păstrăm integritatea și să alegem cu aceeași hotărâre adevărul credinței, indiferent de piedicile pe care le întâlnim în viața de zi cu zi.
Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
Inspirată de Gavriil Protul, „Viața și traiul sfințeniei sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului care a strălucit între multe patimi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească”
Sfântul Ierarh Nifon și Sfântul Domnitor Neagoe Basarab, frescă din Sec. 16 de la Mănăstirea Dionisiu, Sf. Munte Athos
