Înălțarea Sfintei Cruci e o sărbătoare care are legătură cu familia Sfântului Constantin cel Mare. După moartea tatălui său Consta, în 306, Constantin a fost imediat proclamat împărat de către armată. La început, a fost doar conducătorul Britaniei, unde guvernase și tatăl său. Până să devină Împăratul Romei, a dus un șir de războaie civile.
Înainte de bătălia de la Podul Milvius (Podul Vulturului) împotriva rivalului său, Împăratul Maxențiu, lui Constantin i s-a arătat pe cer Crucea Domnului, iar deasupra ei scria: „Cu aceasta vei învinge” (In hoc signo vinces!).
Văzând semnul ceresc, ostașii lui Constantin s-au speriat. De ce? Pentru păgâni, crucea prevestea nenorociri și moarte, mai ales că era un instrument de tortură, pe cruce fiind răstigniți tâlharii și rău-făcătorii. Nici măcar Împăratul Constantin nu a înțeles, de la început, mesajul divin. Dar noaptea, Iisus i s-a arătat în vis și i-a zis că acest semn îl va proteja în toate luptele.
A doua zi, Constantin cel Mare a chemat meșteri și le-a cerut să facă o cruce din aur, mărgăritare și pietre scumpe. El a mai poruncit ca toți soldații să aibă semnul Sfintei Cruci pe arme, pe steaguri, pe coifuri, pe paveze.
Din lupta cu Maxențiu, Constantin cel Mare a ieșit biruitor, a devenit conducătorul Imperiului, iar în semn de mulțumire pentru ajutorul dat de Dumnezeu, a pus o cruce în mijlocul Romei, pe un stâlp înalt de piatră și, sub cruce, următoarea inscripție. „Prin acest semn mântuitor cetatea s-a eliberat de sub jugul tiranului”.
CINE A DESCOPERIT CRUCEA MÂNTUITORULUI?
Îi datorăm Sfintei Împărătese Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, descoperirea crucii pe care a fost răstignit Iisus.
Constantin cel Mare și-a trimis mama la Ierusalim, unde împărăteasa a fost întâmpinată cu mare cinste de către Patriarhul Macarie. Misiunea ei era să găsească crucea Mântuitorului. Dar unde să o caute, din moment ce fusese ascunsă de iudei, cu mai bine de trei sute de ani în urmă?
I-a întrebat pe toți evreii din cetate unde e îngropată crucea, dar ei nu i-au dezvăluit nimic, nici măcar sub amenințare. Până la urmă, un bătrân cu nume Iuda a decis să îi spună secretul. Sub templul zeiței Artemis, au găsit trei cruci, cu piroane cu tot. Ca să descopere care era a Mântuitorului, au adus un mort, l-au atins, pe rând, de fiecare cruce și omul a înviat când s-a atins de crucea lui Hristos. Era anul 326.
Împărăteasa Elena i-a dăruit crucea Episcopului Macarie al Ierusalimului, care a luat-o, i s-a închinat, a sărutat-o, iar ca toată mulțimea prezentă acolo să o vadă, a ridicat-o și a arătat-o pentru prima oară oamenilor.
În amintirea acestui moment, sărbătorim în fiecare an, în 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci.
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci amintește și de un alt eveniment: în jurul anului 629, după ce perșii furaseră Sfânta Cruce din Ierusalim, împăratul bizantin Heraclie a recuperat-o și a readus-o acasă. Crucea a fost înălțată din nou în fața mulțimilor, de Patriarhul Ierusalimului de atunci.
Îmi imaginez ce au simțit cei prezenți atunci, dar și cu trei veacuri în urmă, văzând pe viu semnul jertfei și al iubirii Mântuitorului pentru noi.
Text de Ioana REVNIC, președinta Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Lucrări ale elevilor Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din București
