Îmi povestea bunicul care, la rându-i, aflase această poveste de la bunicul lui că, atunci când s-a simțit însărcinată – și nevinovată – Fecioara Maria a plecat, de rușine, de la casa părinților.
A umblat prin toată lumea, rătăcind, din loc în loc, până ce a ajuns la curțile lui Crăciun, un bărbat bogat și cam urâcios din fire. Acolo, se adunaseră mulți prieteni ai săi, să petreacă împreună sărbătorile care începeau a doua zi. Ca să nu-și strice ospățul, Crăciun i-a poruncit soției sale, Crăciunoaia:
̵ Să nu cumva să găzduiești haita asta tocmai acum, aici, în curtea mea!
Crăciunoaia nu a ascultat, a luat-o pe Fecioara și adus-o în grajdul vitelor, între boi. Când a fost vremea să nască, a ajutat-o să îl aducă pe lume pe Mântuitorul. Mai fugea din când în când și la musafiri, ca să le pună una, alta pe masă. După aceea, se întorcea din nou la Maica Domnului.
Crăciun a văzut că soția sa tot intră și iese din casă, și-a dat seama unde merge, s-a supărat foarte tare și s-a gândit că, prin nașterea asta, s-a pângărit sfințenia sărbătorilor. De aceea, a făcut ceva tare greu de închipuit!… I-a tăiat mâinile Crăciunoaiei, căci le credea întinate.
De durere, femeia a alergat în grajd. Pruncul Iisus a văzut-o, i s-a făcut milă de ea, a binecuvântat-o și ce credeți că s-a întâmplat? Îndată mâinile i-au crescut la loc, amândouă – din aur curat!
Crăciunoaia s-a întors la oaspeții familiei. Când Crăciun a văzut-o, s-a ridicat de la masă și a zis:
̵ Oameni buni, sculați-vă și plecați. Socotiți-vă sătui! Mare minune s-a petrecut în casa mea! Dar înainte de asta, să ne închinăm toți Pruncului Sfânt.
Au mers, așadar, la locul unde Maria îl născuse pe Mântuitorul. În fața Lui, au simțit toți puterea lui Dumnezeu și toți s-au făcut credincioși, în frunte cu bătrânul Crăciun cel iute la mânie!
*
În ultimele zile, le-am tot spus unor copii această legendă* care circulă în folclorul nostru, în tot felul de variante. Cel mai mult i-a intrigat diferența dintre bătrânul Crăciun și moșul bonom, îmbrăcat în mantie roșie, care împarte daruri și care aproape că monopolizează sărbătoarea Nașterii Domnului.
Au mai observat asemănările și deosebirile dintre istorioara populară și adevărul biblic despre nașterea lui Hristos, relatat de Evangheliștii Luca și Matei. Iată scriu cei doi.
De la Evanghelistul Luca (2; 1-20) aflăm că administrația romană a dat ordin să se facă un recensământ al iudeilor. Dreptul Iosif și Maria (care îi fusese dată în grijă) locuiau în Nazaret. De acolo, au mers în Betleem, oraș care, mai demult, fusese cetatea Regelui David. Cum Iosif era unul dintre urmașii acestuia, fiind din neamul lui David, a fost obligat de autorități să plece în cetatea strămoșului său, unde urma să fie luat în evidență.
După ce au ajuns în Betleem, Mariei i-a venit vremea să nască. Iosif a căutat găzduire pentru mamă și pentru copil, dar nu a găsit nicăieri. Neavând unde să poposească, au rămas toți într-un grajd și acolo a venit Iisus pe lume. După ce L-a născut neajutată de nimeni, mama Lui L-a înfășat și L-a culcat în iesle.
Între timp, un înger s-a dus la niște păstori care stăteau cu oile noaptea pe câmp și le-a vestit bucuria nașterii Mântuitorului. Apoi, i-a îndemnat să meargă la El.
Păstorii l-au ascultat și înainte de a porni la drum au văzut că, împreună cu îngerul, o întreagă oaste cerească Îl lăuda pe Dumnezeu și cânta imnuri de slavă. Când au ajuns la Maica Domnului, i-au povestit vedenia, însă Maria nu a zis nimic, păstrând mărturisirea doar pentru ea.
La ieslea cu pruncul au poposit și trei magi de la Răsărit, spune Evanghelistul Matei (2; 1-12). Magii erau oameni învățați, erau astrologi, astronomi și magicieni, iar țara lor de origine este incertă. Dintr-o cântare pe care o auzim în biserici în această perioadă, aflăm că ar fi venit din Persia: „Magii, împărații perșilor, cunoscând lămurit pe Împăratul ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, de stea luminată fiind povățuiți, au ajuns la Betleem…”
Aceștia știau că se va naște împăratul iudeilor și, într-adevăr, Hristos avea să fie un lider al poporului ales, dar unul spiritual. Mai știau și că la împărat îi va conduce o stea…
Au urmat deci steaua și au ajuns întâi la Irod, conducătorul politic al evreilor. I-au spus pe cine caută, Irod nu i-a putut îndruma, însă le-a cerut să îl înștiințeze când Îl vor afla pe cel căutat. Irod pretindea că vrea să îl cinstească pe noul împărat, dar în realitate avea de gând să îl omoare, temându-se că îi va lua tronul.
Magii au plecat, călăuziți în continuare de steaua care îi adusese în Betleem, L-au găsit pe Hristos, I-au dăruit aur, smirnă și tămâie și I s-au închinat.
Aurul era un dar demn de un Împărat; tămâia anticipa lucrarea Sa de Mare Preot care se aduce pe Sine jertfă prin răstignire; iar smirna (folosită la înmormântări) prevestea că Iisus va trece prin moarte, explică Părintele Patriarh Daniel, într-un cuvânt la Nașterea Domnului.
În cele din urmă, magii au primit înștiințarea în vis să nu se mai întoarcă la Irod, ci să meargă pe alt drum la casele lor, ceea ce au și făcut.
Magilor nu li se știe numele, cu toate că tradiția i-a botezat Baltazar, Melchior și Gașpar. Nici pe păstori nu știm cum îi chema! Însă și magii și păstorii sunt pomeniți în ziua Nașterii Mântuitorului, pentru că au fost primii mărturisitori ai acestui eveniment. Primii care au conștientizat minunea pe care o trăiesc. Primii care și-au arătat recunoștința, pentru că au fost martorii unui miracol.
Tu cum îți arăți recunoștința, pentru darul Nașterii Domnului? Ce înseamnă, pentru tine, sărbătoarea Nașterii Lui?
Întrebări și activități pentru copii
- Răspunde la întrebările din finalul textului.
- Stabilește o asemănare și o deosebire între legenda românească a Nașterii lui Iisus și relatările biblice despre acest eveniment.
- Nimeni nu este prea mic, pentru a face binele și pentru a fi recunoscător că Iisus a venit pe lume. Am aflat asta dintr-o altă poveste, pe care o știu tot de la bunicul. Citește-o, după care spune ce îți este de folos, din ce ai citit.
Pruncul Iisus dormea în iesle, iar Fecioara îl veghea. Era tare obosită! Lângă ei, boul dormita; măgărușul Mariei se gândea la drumurile lor, iar o oiță rumega. Aproape de ei, printre paie se ascunsese o pasăre măcăleandru. Ai văzut vreodată un măcăleandru? E cam cât un pumn de copil. Focul era gata, gata să se stingă, dar Fecioara Maria nu avea putere să pună lemne pe foc. Speriată, i-a zis boului: „Te rog, suflă în foc, bunule bou”. Dar boul se gândea la ale sale și nu a auzit-o. Apoi i-a zis măgarului. „Te rog, suflă în foc, măgăruș bun”. Dar măgărușul adormise între timp și nu a auzit-o pe Maica Domnului. A rugat-o și pe oaie: „Te rog, suflă în foc, oaie bună!” Dar ea rumega și nu era atentă la nimic din jur.
Jarul abia pâlpâia. Atunci, măcăleandrul a venit din locul în care se ascunsese și a început să bată din aripi, ca să se întețească focul. A și adus de undeva din grajd vreascuri și le-a pus pe foc.
Flăcările au izbucnit și-au început să ardă penele de pe pieptul măcăleandrului. Pieptul i se făcuse roșu, însă el continua să bată din aripi, până ce a fost sigur că focul nu se mai stinge.
În tot acest timp, pruncul Iisus zâmbea prin somn. Fecioara a luat pasărea în palme și a binecuvântat-o. I-a spus că, de atunci înainte, pieptul său roșu va fi o amintire a faptei sale și a inimii bune pe care o ascunde*.
- Ce tradiții și ce obiceiuri de Crăciun cunoști?
- Documentează-te și află cum sărbătoresc alte popoare Crăciunul.
- Povestește cea mai frumoasă amintire a ta, legată de această sărbătoare
Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Text scris pentru pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
Desen de Teodora Crașovan, 9 ani, participantă la Concursurile SOPS
*O variantă a primei povești spuse de bunicul se găsește în studiul etnografic despre Crăciun al folcloristului Tudor Pamfile, iar o poveste a măcăleandrului există și în cartea „Îngerul Crăciunului”, publicată la Editura Egumenița.
