În biserica din orașul meu natal era o pictură cu întâmplarea din Evanghelia acestei duminici:
Patru oameni, cocoțați pe un acoperiș, deasupra unei mulțimi, lasă în fața Mântuitorului un fel de targă pe care e întins un om paralizat. Trei țin bine frânghiile, să nu se dezechilibreze patul de suferință. Al patrulea e aplecat spre bolnav, să îl aranjeze mai bine, ca să nu cadă. Iisus e într-o casă și e înconjurat de lume care îl ascultă. De ce oamenii nu le-au făcut loc prietenilor care cărau bolnavul? mă întrebam când eram mică. Și cum de le-a venit celor patru ideea să îl coboare pe suferind prin acoperiș?!
Iisus, aflat într-o casă din Capernaum, nu i-a întrebat nimic pe îndrăzneții care au tulburat întru câtva adunarea. Nu s-a supărat că a fost întrerupt; nici nu s-a mirat de fapta lor. Ca și când l-ar fi așteptat de multă vreme pe bolnav, i-a spus acestuia foarte simplu „Fiule!”. Apoi, i-a zis că păcatele îi sunt iertate.
Printre cei de față se aflau oameni învățați, care nu îl iubeau deloc pe Iisus și care voiau cu orice preț să-i găsească o vină. Când i-au auzit cuvintele s-au întrebat cum este posibil ca un simplu om să ierte păcatele cuiva, căci doar Dumnezeu iartă păcatele lumii. Ei nu credeau că-L au în față pe Fiul lui Dumnezeu, dar nici nu îndrăzneau să spună asta cu voce tare. Prin urmare, nu scoteau nicio vorbă, însă Îl tot judecau pe Hristos.
Iisus știa bine gândurile cărturarilor. De aceea, i-a întrebat ce li se pare mai ușor: să ierte păcatele unui om sau să-l vindece? Pe urmă, ca să vadă inclusiv ei ce putere are, i-a spus bărbatului bolnav: „Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta”. Acesta s-a ridicat, și-a luat patul, a ieșit afară, a plecat, iar mulțimea de acolo a mărturisit că nu a mai văzut niciodată o minune mai mare.
Ce făceau – în tot acest timp – cei patru prieteni care-l aduseseră pe paralitic la Iisus?
Nu știm!
Eu mi-i imaginez împăcați că au făcut ce era mai bine pentru prietenul lor bolnav: l-au „predat” lui Hristos! Pentru dragostea lor fără rest, Mântuitorul a făcut mai mult decât se așteptau. Întâi i-a iertat păcatele, tămăduindu-i sufletul. După aceea, i-a vindecat trupul.
Poate că, pentru fapta lor, ar fi meritat o vorbă bună, din partea lui Hristos. Ar fi meritat să fie lăudați în fața oamenilor care ascultau cuvântul de folos al Mântuitorului, însă nici măcar nu se dăduseră la o parte, când cei patru l-au adus pe bolnav…
Smeriți, prietenii s-au retras discret, după ce și-au încheiat misiunea. „Puținul” pe care îl făcuseră pentru prietenul lor a însemnat, oricum, foarte mult.
Datorită acestei fapte, ne dăm seama CUM SUNT prietenii adevărați și CE FAC ei.
Prietenii adevărați îi ajută pe cei care însetează după Dumnezeu să găsească drumul până la El.
Pentru binele prietenilor, ei sunt perseverenți și curajoși.
Ei poartă poverile prietenilor prea împovărați.
Pun nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi.
Nu se mândresc cu binele făcut sau mijlocit prietenilor.
Prietenii adevărați nu gândesc răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură numai de adevăr.
Ei fac (și) sacrificii, pentru prietenii lor.
Și mai fac ceva, foarte important.
Se povestește că doi prieteni, scăpați dintr-un naufragiu, au ajuns pe o insulă. Acolo, au hotărât să se roage. Primul și-a dorit mâncare și a primit. Apoi – un loc în care să doarmă și a găsit. A doua zi s-a rugat să ajungă cumva acasă și Dumnezeu a trimis spre insulă o corabie. Părea că doar rugăciunile lui ajunseseră la Dumnezeu, chiar dacă și celălalt se rugase neîncetat… Atât de bucuros a fost că tot ce își dorise se împlinise, încât era gata-gata să plece singur de pe insulă… Atunci, Dumnezeu i-a amintit de tovarășul său căruia îi datora atât de multe, deși el nu avea habar. Căci o singură rugăciune avusese celălalt: Să-i îndeplinească Dumnezeu bunului său prieten toate cererile de folos…
Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
Întrebări și activități pentru copii
- Ce crezi că simțea și la ce se gândea bărbatul bolnav, în timp ce era dus de prietenii lui, la Iisus?
- Mântuitorul îl numește pe bolnav „fiu”, deci – într-un fel – îl „înfiază”, așa cum, astăzi, duhovnicii iau în grija lor fiii duhovnicești. Fă-i cunoștință prietenului tău cu părintele tău duhovnicesc. Roagă-te ca și prietenul tău să își găsească un duhovnic.
- Ce calități are, din punctul tău de vedere, un prieten bun?
- Cum îți alegi prietenii?
- Despre prietenii foarte buni se spune că sunt „aceeași minte și același suflet în două trupuri”. Explică această afirmație.
- Care este cel mai important lucru pe care l-a făcut, pentru tine, un prieten bun?
- Ce ai face și ce nu ai face pentru un prieten bun?
- Cum procedezi când cel mai bun prieten al tău face, în mod constant, ceva greșit?
- În literatură, există foarte multe cărți care au ca temă prietenia. Fă un top al celor mai frumoase 5 cărți despre prietenie, citite de tine. Recomandă-le prietenilor! (Dacă eu aș face o astfel de listă, aș începe cu Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupéry.)
- Inventează o Rețetă pentru o prietenie de durată și pune-o în practică!
Cover de Ștefan Ormenișan (6 ani), participant la concursurile „Spune-mi o poveste pentru suflet”
