Cât valorezi pentru ceilalți?

Se spune că un om L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Doamne, cât valorez eu pentru ceilalți? Dar pentru Tine?

În loc să îi răspundă, Dumnezeu i-a dăruit o piatră. Era verde, neșlefuită și mare cât un nasture de la paltonul vechi al celui care nu știa cât prețuiește.

– Pentru Mine, i-a explicat Dumnezeu, valorezi exact cât această piatră!

– Dar de unde să știu eu ce preț are? a insistat omul.

– Întreabă-i pe primii trei inși întâlniți azi cât ți-ar da în schimb, pentru ea. Așa, vei afla și răspunsul la întrebările tale! Un singur lucru te rog, a mai zis Preabunul: să nu vinzi piatra, cu niciun chip!

Primul pe care l-a întâlnit, a fost un vânzător de fructe; al doilea – un bijutier; al treilea – un bătrân colecționar de pietre prețioase. Fiecăruia i-a arătat piatra și fiecare a dorit să o cumpere.

Vânzătorul i-a oferit pentru ea un sac de mere. Bijutierul a vrut să-i plătească întâi 100 de lei, apoi 1000, apoi 10 000. În sfârșit, colecționarul a luat-o, a analizat-o cu o lupă, a pus-o pe o bucată de catifea scumpă; a șters-o bine cu un material fin. O vreme, nu a scos niciun cuvânt, continuând să o contemple și să o întoarcă pe toate părțile:

– Nu am mai văzut niciodată așa ceva! a exclamat el pe neașteptate. O vreau eu neapărat!

I-a propus omului un preț exorbitant, cu care-acesta ar fi putut să își cumpere casa visurilor sale. Dar respectivul l-a refuzat, așa cum îi refuzase și pe ceilalți doi.

Atunci, colecționarul i-a mărturisit un secret:

– Piatra pe care mi-ai arătat-o e unică. Nimeni de pe pământ nu ar putea să o cumpere, oricât de bogat ar fi!

Astfel, omul a înțeles cât îl prețuiesc ceilalți. Și, mai ales, cât valorează el, pentru Dumnezeu. De aceea, I-a mulțumit Domnului în gând, printr-o rugăciune.

***

Evanghelia din duminica aceasta arată tocmai cât valorează sufletul unui om – pentru Dumnezeu și pentru semeni.

Iisus ajunge dincolo de Marea Galileii, în Gadara, o cetate din ținuturi păgâne.

Aici, Îl întâmpină doi demonizați. Aceștia se comportau ca niște oameni cu grave tulburări psihice. De aceea, se izolaseră de toți ceilalți. Trăiau printre morminte și îngrozeau pe toată lumea.

Fără ca Mântuitorul să le adreseze un cuvânt, amândoi încep să strige: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?

Iată că demonii Îl recunosc pe Hristos și Îi afirmă originea dumnezeiască. Ei sunt conștienți de puterea Sa, știu că vor fi pedepsiți, nu cer milă și nici nu își justifică faptele rele. Un singur lucru le displace: că sunt chinuiți „înainte de vreme”, adică înainte de Judecata de Apoi.

Pe când aceștia vorbeau cu Iisus, o turmă de porci păștea pe deal. (În Evanghelia care se citește azi, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, nu se spune numărul porcilor. Dar dintr-altă Evanghelie aflăm că erau cam 2000.)

Demonii știu că îi așteaptă alungarea din trupurile celor pe care îi stăpâneau. De aceea, Îl roagă pe Mântuitorul să îi trimită în animalele din turmă, iar cererea le este îndeplinită.

De ce Mântuitorul face exact ce Îi spun demonii? Și de ce îi trimite tocmai în porci?

La aceste întrebări, Sfântul Nicolae Velimirovici răspunde că Hristos a făcut asta nu ca să-i asculte pe demoni, ci ca să-i învețe pe oameni că duhurilor necurate nu le place puritatea sufletească sau „curăția”. „Unde sunt porci, acolo-i necurăție”, adică acolo unde sunt demoni există poveri sufletești și păcate, așa cum – în viața reală – în jurul porcilor există, de regulă, multă mizerie.

Dar ce fac animalele care au ajuns să fie stăpânite de demoni? Se aruncă în mare! În acel  moment, stupefiați, păzitorii porcilor aleargă în cetate și povestesc întâmplarea.

Le înțeleg panica și frica: obligația lor era să îngrijească porcii și să îi aducă nevătămați la stăpânii lor! Și-apoi, e șocant să piară dintr-odată atâția de porci… Totuși, viețile a doi oameni fuseseră salvate.

Cum se comportă locuitorii Gadarei când află cele petrecute? În loc să se bucure că doi de-ai lor fuseseră vindecați, se întristează pentru paguba făcută. Și toată cetatea iese în întâmpinarea lui Hristos, rugându-L să plece.

Fără să scoată vreun cuvânt, Fiul lui Dumnezeu urcă în corabie și se îndepărtează de Gadara. În urma Sa rămân oameni cu inimile împietrite de neiubirea pentru semenii lor.

Pe aceștia – ce i-ar putea salva?

 Întrebări și activități pentru copii

1.Pornind de la prima narațiune:

a) Notează un titlu potrivit acesteia.

b) Formulează o învățătură utilă pentru tine, în viața de zi cu zi, desprinsă din text.

c) Desenează un simbol care i s-ar potrivi textului.

2. Ce însușiri ale omului din prima povestire te-au impresionat? De ce? Din ce episoade ale narațiunii le-ai dedus?

3. Scrie o idee comună poveștii cu omul care voia să știe cât prețuiește și întâmplării din Evanghelia de azi.

4. Citește episodul cu vindecarea demonizaților, așa cum este relatat acesta de Sfântul Evanghelist Marcu (în capitolul 5, versetele 1-20) sau Luca (în capitolul 8, versetele 26-39). Precizează o asemănare și o deosebire între episodul din Evanghelia de azi și aceeași întâmplare povestită într-o altă Evanghelie.

5. Imaginează-ți ce s-a întâmplat – după plecarea lui Iisus – cu cei doi oameni vindecați. Dar cu locuitorii din Gadara?

6. Răspunde la întrebarea din finalul textului.

✍ Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet” (SOPS), pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica.

🎨 Rareș Henea, 11 ani, participant la concursurile SOPS