Regretatul Mircea Stanciu (1978 – 2019) a studiat istorie și științe sociale în România și în Canada, urmând studiile doctorale la Universitatea Laval din Quebec. S-a implicat în multe proiecte educative pentru copii. Tată a trei copii, Mircea Stanciu a încercat, prin cărțile și activitățile lui, să sădească și în sufletele altor copii dragostea pentru lectură, pentru cuvinte, pentru Cuvânt și pentru Viață.
Carte cuvintelor dispărute a fost publicată la Editura Frontiera în anul 2017. Textele care alcătuiesc cartea sunt însoțite și ingenios completate de ilustrațiile graficienei și ilustratoarei Maria Brudașcă și sunt dedicate de autor părinților lui.
Conștientizând faptul că suntem ceea ce vorbim, că limbajul ne definește și ne deosebește de semenii noștri, autorul pleacă într-o misiune foarte importantă și, în același timp, dificilă: salvarea cuvintelor.
Dar nu doar cuvintele sunt salvate, ci și o întreagă lume care le-a dat naștere, care le-a folosit și care a pus în ele SENS. Mircea Stanciu nu pleacă singur în această misiune, ci ia ca ajutoare dicționare și istorii, toate cărțile pe care le-a citit, orele de limba și literatura română, experiența de elev, experiența de părinte, educația pe care a primit-o de la părinți și, cel mai important, SUFLETUL.
Cititorul este invitat să fie salvator de cuvinte, să își pună întrebări despre cuvintele pe care le folosește și să fie atent la cetățile pe care aceste cuvinte le construiesc în inima celuilalt. Pentru ca atât cei mici, cât și cei mari să înțeleagă scopul și sensul misiunii sale, Mircea Stanciu propune o introducere în care prezintă, pe scurt, ce și cum salvează, dar, mai ales, de ce salvează; iar la finalul întâlnirii cu cititorul acesta propune o activitate prin care dorește să transmită mai departe meseria de salvator de cuvinte. Astfel, autorul salvează în și prin cartea sa 12 cuvinte: făgăduință, a cotrobăi, menire, tihnă, snoavă, gogoman, nărav, tămăduire, cutezător, astâmpăr, a făuri și tâlc. Dar nu doar atât!…
Cartea lui Mircea Stanciu este destinată copiilor de peste șapte ani, dar, mai ales, oamenilor mari – părinților și viitorilor părinți, bunicilor, profesorilor, antrenorilor etc.
Cartea cuvintelor dispărute se poate citi și reciti la orice vârstă și este o carte care te provoacă, fie că ești elev, fie că ești profesor sau părinte.
Dacă ești elev, cartea te provoacă să nu mai scrii, să nu mai citești și să nu mai asculți cuvintele fără să le privești puțin sau fără să te întrebi ce taine ascund.
Dacă ești profesor, te provoacă să te lepezi de stereotipuri, să fii atent ce și cum le vorbești elevilor, să ai grijă să zidești în interiorul lor piloni de rezistență, precum Adevăr, Bucurie, Bunătate, Dragoste, Frumusețe, Încredere, Prietenie, Recunoștință, Viață.
Dacă ești părinte sau dacă vrei să fii părinte, cartea te învață cum să ai grijă de sufletul copilului prin folosirea cuvintelor potrivite. Toate aceste povețe însă pot fi văzute și înțelese limpede doar cu inima.
Într-o lume în care limbajul este stereotipizat, golit de sens, de adevăr și de sensibilitate, Mircea Stanciu luptă pentru aceste trei valențe ale cuvântului, punându-i pe cei mici și pe cei mari în fața unei ferestre spre o lume cu SENS.
Alina Ioana Roman
Mircea Stanciu, 2018, Cartea cuvintelor dispărute, București, Frontiera, 32 p. Cartea poate fi comandată de AICI.
