#ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
🌿Draga mea Eufimia,
La cateheză, ne-am jucat „Istoria numelui”, ca să facem cunoștință și să aflăm câte ceva unii despre ceilalți.
Fiecare a spus cum i-au ales părinții numele, iar tu mi-ai mărturisit că te cheamă ca pe bunica din partea mamei.
Bunica te-a învățat prima rugăciune și tot ea ți-a vorbit – când erai foarte mică – despre sfânta al cărei nume îl purtați amândouă.
Ce îți mai amintești din viața Sfintei Eufimia?
🌿 🌿 🌿
🌿Secolul al IV-lea. Imperiul Roman. La conducerea acestuia se afla Dioclețian, cunoscut pentru cruzimea cu care i-a prigonit pe creștini.
Proconsulul Priscus, un subaltern al său, a organizat în Calcedon o serbare la care a dat ordinul ca participanții să aducă jertfe idolilor. Câțiva dintre cei prezenți au refuzat să facă asta. Printre ei se afla frumoasa Eufimia, fiica senatorului Filofron și a Theodorisiei.
🌿Tânăra avea o poziție socială privilegiată, avea un viitor înainte și – totuși – nu s-a conformat poruncii lui Priscus, deși cunoștea consecințele neascultării ei. De ce a făcut asta? Din teribilism? Din inconștiență?
Pentru Eufimia, credința în Dumnezeu – sădită în suflet în familie, căci părinții ei erau creștini – era mai importantă decât orice.
🌿Drept pedeapsă pentru neascultarea lor, „rebelii” (deci și Eufimia) au fost chinuiți zile întregi. Când li s-a cerut socoteală pentru comportamentul lor, ei au zis că orice dispoziție venită de la autorități trebuie să fie îndeplinită doar dacă nu contravine poruncilor lui Dumnezeu. Altfel, ordinele trebuie combătute, nu doar trecute cu vederea.
Priscus a constatat că nimic nu îi face pe acești oameni să își renege convingerile. Atunci a încercat să o ademenească măcar pe Eufimia, lăudând-o pentru frumusețea sa și pentru celelalte calități cu care fusese înzestrată.
🌿Însă ea nu s-a lăsat impresionată, drept urmare a fost chinuită și mai mult. Printre altele, a fost aruncată într-un cuptor încins, dar Dumnezeu a ocrotit-o și nu a pățit nimic. Văzând minunea, Victor şi Sosthenes, doi soldați romani care asistaseră la supliciile ei, s-au convertit. Pe loc, au fost dați fiarelor sălbatice și, astfel, și-au găsit sfârșitul. Aceeași soartă a avut-o și Eufimia.
Trupul muceniței a fost luat de părinții săi și a fost îngropat în Calcedon. Era anul 304. Azi, moaștele sale se găsesc în Catedrala Sfântul Gheorghe a Patriarhiei Ecumenice din Istanbul.
🌿 🌿 🌿
🌿Sfânta Eufimia mai e pomenită și în 11 iulie. De numele ei se leagă o întâmplare petrecută în anul 451, când a avut loc al IV-lea Sinod Ecumenic.
Cu acest prilej s-a combătut o erezie care nega natura umană a lui Hristos.
🌿Întrucât dezbaterile de la Sinod nu ajungeau la niciun rezultat, s-a propus ca ereticii și ortodocșii să își scrie convingerile pe două foi. Ambele hârtii cu ambele mărturisiri de credință au fost așezate apoi în racla cu moaștele Sfintei Eufimia. După aceea, racla a fost închisă, pecetluită cu sigiliu imperial și pusă sub paza gărzilor special trimise acolo de împărat.
🌿Timp de trei zile, toți membrii Sinodului au postit și s-au rugat. A patra zi, când racla s-a deschis, foaia cu mărturisirea ortodoxă a fost găsită în mâna dreaptă a Sfintei Eufimia, iar cea a ereticilor – la picioarele ei.
Învățătura că Iisus este și om adevărat, și Dumnezeu adevărat a fost întărită de această minune a sfintei și a ajuns până la noi.
🌿 🌿 🌿
🌿Draga mea,
Ești adolescentă și crezi că e momentul să trăiești din plin, să profiți de fiecare clipă, căci anii de-acum nu se vor întoarce. De multe ori te întrebi de ce ți-ai consuma timpul cu mersul la biserică, cu rugăciunile, cu postul, din moment ce mulți prieteni ai tăi consideră că, la vârsta asta, nu e cazul să-ți bați capul cu așa ceva!
Sfânta Eufimia nu era cu mult mai mare decât tine când a avut curajul să își mărturisească credința în Dumnezeu, deși asta însemna o condamnare sigură.
Ce-ai fi făcut tu, dacă ai fi fost – la vremea aceea – în locul ei?
🖋Text de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
